Toamna murind

Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,

Iar toamna, poetă, cântând a murit.

Poezie scrisa de George Bacovia .

Plumb - de George Bacovia

Lead

The coffins of lead were lying sound asleep,
And the lead flowers and the funeral clothes -
I stood alone in the vault ... and there was wind ...
And the wreaths of lead creaked.
Upturned my lead beloved lay asleep
On the lead flower ... and I began to call -
I stood alone by the corpse ... and it was cold ...
And the wings of lead drooped.

Plumb

Dormeau adanc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vesmant -

Stam singur in cavou ... si era vant ...

Si scartaiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig -

Stam singur langa mort ... si era frig ...

Si-i atarnau aripile de plumb .

Mars funebru

Ningea bogat, si trist ningea, era tarziu
Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirul-
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.

Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna despletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand, intre faclii.

Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie...
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul din tren.

Apoi, veni si-o blonda in salon...
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita-
Si urmari, pierduta, marsul monoton.

Inalta, despletita, alba ca de var,
Mi se parea Ofelia nebuna...
Si lung gemea arcusu-acum pe struna
Ingrozitorul mars lugubru, funerar.

Cantau amar, era delir,
Plangea clavirul trist, si violina-
Facliile isi tremurau lumina,
Clavirul catafalc parea, si nu clavir.

Tarziu, murea clavirul lung gemand,
Luptau facliile in agonie...
Si-ncet se-ntinse o noapte de vecie,
Si-n urma, greu, un corp am auzit cazand.

Vai, de-atunci imi pare lumea si mai trista,
Viata-i melodie funerara...
Si nu mai uit nebuna lautara-
Si transfigurata, trista clavirista.


Autor: George Bacovia
Poezia Mars funebru de George Bacovia