Jurnal de calatorie spre infinit- cap.7- Acasa

Era singur in casa.Deschise radioul si auzi o voce vesela .Erau strile :
"Astazi tovarasul Nicolae Ceausescu a fost in vizita la fabrica de conserve din Zalau.Productia merge foarte bine ,iar tovarasii muncitori sunt foarte multumiti de performante .
Maine tovarasul Nicolae Ceausescu se va duce intr-o alta regiune bogata a tarii-frumoasa Delta Dunarii.
Iar pentru ascultatori ,o informatie valoroasa-Delta Dunarii este unica in Republica Socialista Romania ,prin flora si fauna atat de rare si bine conservate prin sprijinul Partidului Comunist Roman.
Iar acum la incheire va propun sa ascultati un cantec drag noua ,clasei muncitorilor :"Tineret pe santier".
Brusc se ridica de pe scaun si il inchise.Stia fiecare vers al cantecului ,fiecare strigare ,fiecare simbol al cuvantului .
Corul cantecului inca ii rasuna in urechi .
Maine avea o zi de munca ,obisnuitul troc al produselor-oua ,gaini si lapte .Strangea banii pe care ii muncea din greu.
Pe la liceu nu se mai duse de ceva timp ,dar nu era inca greu sa ascunda faptul ca muncea.Datorita bunilor prieteni ai mamei sale era prezent tot timpul la ore.
Deschise televizorul.Culorile sumbre de alb si negru erau obisnuite pentru retina ochiului sau.Nu credea ca mai exista si altfel de televizoare pe lumea asta .Deasupra televizorului era asezat un peste de sticla ,de diferite nuante si o balerina .Ambele fusesera cumparata de mama sa intr-o vizita la Bucuresti .
Incepu sa cante la televizor -Macarale.
Ritmul ii placea dar il si obosea.Schimba postul.A doua alternativa era postul propagandist .Acum era aratata viata la tara :taranaul bucuros cum muncea pamantul ,familia cum se aduna seara la cina ,copii cum isi ajutau parintii pe camp .
Se uita lung la fetele celor aratate la televizor.Bucuria se citea pe fetele lor ,bunastarea o vedeai ,dar nu o puteai atinge .
Totul era feeric in tara asta .
Dupa ce termina documentarul cu viata la tara ,urma un alt documentar cu realizarile clasei muncitoare la oras:constructii de "cutii-de-chibrit",denumite blocuri ;fabrici -in care mii de muncitori lucrau bucurosi ;uzinele ;minele etc.
Visa cu ochii deschisi la televizor.Uita ca uraste sistemul ,uita ca nu tot timpul a fost asa .
Deveni unul de-al lor ..

Jurnal de calatarie spre infinit-cap6- Gustul libertatii

Vineri-ora 4.30

Ajunse acasa dupa o zi de munca de descarcat marfa in depozitul magazinului.Era atat de obosit incat nici radioul nu-l aprinse.Ii placea mult sa asculte Radio Europa ,ori cum il numea el Radioul libertatii.Acolo ascultase pentru prima data Beatles si Abba.
In curand avea sa vina sambata.
Sambata -ora 5.30
Sambata era ziua lui de hobby-uri.Ii placea filatelia si tot ce tinea de ea.Isi cumparase de la niste tiristi ce faceau curse dese in Germania cateva cataloage de filatelie.Daduse toata leafa lui pe o luna pe ele ,dar meritasera .Asa invata singur filatelia.
Isi dorea prieteni ,dar in momentul asta singurii prieteni ce-i avea erau imaginile si scrisurile -unele atat de incurcate ,altele atat de simple precum oamenii.Ii placea atat de mult filatelia incat se inscrisese la clubul Filatelistilor din Braila.
Locatia clubului era una destul de periculoasa pentru ideile lui libertine-Casa Armatei.
Cladirea era impunatoare ,mobila era veche ,iar usa era in permanenta supraveghere de un militian .Daca vroiai sa intrii trebuia sa te legitimezi si trebuia sa spui cu ce scop vii acolo si cat stai.Totul era suspicios cand intra acolo.Raceala sistemului se simtea pe coridoare ,iar mirosul de vechi ,de putred ii intra pana in nari.Scapa de el atunci cand intra in camera dedicata filatelistilor.
Printre ei erau multi batrani ,care sperau la libertate -la fel ca si el.Singurele momente de liniste erau numai cele cat stateau in acea camera obscura cu lumina slaba.
Timpul era limitat cat statea acolo.
Langa camera lor era o alta camera in care se predau lectii de pian.
Acum intra in camera filatelistilor.Vroia sa faca schimb de timbre cu un batran.
Batranul ii mai povestea cum era altadata inainte de comunisti.De la el aflase de legionari si de Zelea Codreanu.Ii batea inima din rasputeri cand afla despre el ,de povestile ce se spuneau despre el.

ora 7.00

Timpul la cercul filatelic se sfarsise.
Pasea pe coridoare ca un mic robot.Nu vroia sa plece.Parca ceva din el il facea sa mai stea.Se duse in camera alaturata.
Deschise usa.Nu era nimeni.
Se aseza usor pe scaunul de la pian.Mima ca si cum ar canta o melodie veche scrisa in memoria lui.Incepu sa apese usor clapele pianului.
Incepu sa cante mai tare ,si mai tare ..
-Ce cauti aici ?tipa un soldat la el
Marcel se uita la privirea crispata si morocanoasa ,dar vesela totusi.
-Cant , ii raspunse fugitiv.Iti place ?
-Opreste-te ,iti ordon.
Dupa cateva secunde de cantat ,Marcel se oprii cu mainile tremurande.
-Ai programare tovarase sa fii aici ?
-Nu ,ii raspunse sec Marcel.
-Atunci te voi ruga sa parasesti camera.
Se uita lung la mainile soldatului ,la uniforma ce o purta si la insignele ce le avea atasate pe costum.
-Pot sa te intreb cum te numesti tovarase soldat?
-De ce?
-Pentru ca vreau sa vin sa mai vorbim.Simt ca avem multe sa ne spunem.
-Nu cred ..nu cred deloc.Te inseli amarnic.
-Oricum voi venii sambata viitoare la cerc.Vrei sa iti cant ceva ?Ceva folclor ,ori un cantec de partid ?
-Nu..as vrea doar sa pleci.
-Bine ,plec ..dar revin saptamana viitoare .
Ii zambi la plecare cu un zambet copilaros.
-Ma numesc Mircea.
Marcel se intoarse si ii stranse mana .
-Incantat sa te cunosc.Eu sunt Marcel.Acum trebuie sa plec ..m-ai dat afara...ne vedem saptamana viitoare aici?
-Da..cu siguranta!
Nu stiu ce-l apucase in acea clipa de vorbi cu soldatul.Ii placeau ochii albastrii.Crezu pe moment ca are ochii gri.Nu stia ce avea sa vorbeasca cu el saptamana urmatoare .

Ora 10

Ajunse acasa .In bucatarie nu gasise pe nimeni.Isi pregati repede un ceai cu o bucatica de paine.Nu se putea oprii din ganditul la Mircea.
Fata lui atat de aspra ,ochii atat de limpezi ,de gri ,de albatrii il facura sa se simta atat de minuscul ,atat de slab.
Oare ce era asta ?Ce simtea ?

Jurnal de calatorie spre infinit cap5.-Alimentara

Dupa 6 luni

Luni.Ora 7.30

Magazinul era deschis deja.Astepta marfa sa vina.
Pana acum numai telefoane ,cum ca soferul este pe drum si din moment in moment o sa ajunga la Braila.Stia ca vine din Bucuresti cu oua ,lapte si cateva gaini.
Stia ca trebuia sa opreasca din ce-i aducea soferul pentru tot felul de cunostinte .O prietena de-a mamei sale ii ceruse 30 de oua ,plus vreo 2 litri de lapte.Stia ca in schimbul lor va avea trecere mai repede la militianul de la pasapoarte.
O alta ii ceruse sa-i opreasca gaini in schimbul a vreo 20 de batoane de salam de Sibiu.Ii placea mult munca la magazin.Avea avantajele si dezavantajele ei- bani multi ,cu care nu gaseai produse in magazin ,dar cu cont la CEC,in care lunar depunea bani.Era tragic-comica situatia.
Dupa cateva minute ,suna iar la Bucuresti.Vroia neaparat tot ce aducea soferul.
Nu-i placea asteptarea .Afara oamenii erau deja la coada.Ii auzea pe fiecare.
Susoteau dupa mancare ,susoteau de "viata buna "ce o aveau ,susoteau de schimburile ce aveau sa le faca indata ce venea marfa.
Intr-un final vazu masina pe drum.simti nerabdarea celor de afara.
Inima incepu sa-i bata cu o putere inumana.
Soferul ajunse in usa magazinului.Ii inmana actele .I le dadu inapoi semnate.
Totul era gata acum.Astepta sa plece soferul ca dupa cateva minute sa aleaga gainile mai grase ,oualele si laptele.
Le ascunse intr-unul din camerele adiacente magazinului.Stia ca nu trebuia sa fie vazut cu ele .
Ii era teama ,dar teama asta ii placea mult.Frica ca din moment in moment ar putea fii prins il excita ,il facea sa creada ca intr-un fel bate sistemul si regulile lui.El ,singur ,impotriva tuturor.
In cateva minute vanduse totul.Facu bonuri de casa la toata lumea si in scurt timp avea sa inchida magazinul.
Pleca dupa cateva minute de la magazin .Stia ca avea sa se intoarca cu prietena mamei sale sa ia gainile ,laptele si oualele.
Astepta afara pe strazi vreo 30 de minute.Mintea ii zburda in multe parti atunci.Era tanar si fara liniste.Haosul il facea sa fie parte din haos.
Se intoarse cu prietena mamei sale la magazin .
-Ai grija cum le ascunzi in masina sa nu te opreasca Militia pe strada.
-Mama ,dar ce le facem la gaini?Le lasam vii ?
-Pai da .Ca doar nu vrei sa le omoram acu`.Pune-le in portbagaj si Dumnezeu cu mila .
-Dumnezeu sa ne ajute mama atunci ,ca tare frica mi-e sa nu ma vada vecinii .De Militie ,parca mai treci ,dar de vecini e mai greu.Ca vor si ei ,si eu am de hranit 4 guri ,nu una.
-Hai mama o data ,urca-te in masina .Poarta-te normal .
Se urcara in masina ,si porni se casa ei.
Era 12.30.
Auzea de prin peretii blocurilor farfuriile locatarilor.Auzi planset de copil ,caini latrand .Peisajul era derizoriu .Obisnuita era acum ceva monoton ,viata mergea pe linia transmisa de partid.

Amintiri din epoca de aur

O serie de mici episoade cu o actiune vibranta ,inovativa .Ieri le-am urmarit si mi-au placut.
Nu sunt nostalgica ,ci pur si simplu apreciez arta realizata de Cristian Mungiu .
Viata e frumoasa ,tovarasi..

http://www.youtube.com/watch?v=PjFTZ0X77yU&feature=related