Recapitulare

E mult timp de cand nu am mai scris .


Azi am sa scriu despre univers .

In fiecare zi citesc cate o stire ca s-a mai descoperit o planeta , un asteroid o sa treaca aproape de Pamant , incat o sa-l vezi din curtea casei , a blocului etc .

Ma intreb oare Nasa n-a aflat ca suntem civilizatie de gradul 0?

Inca nu am descoperit cum sa controlam fortele naturii , cum sa ne teleportam prin spatiu , cum sa fim mai dezvoltati din toate punctele de vedere , iar robotelul NASA deja pe Marte in cautare de martieni .

Recent a descoperit o piramida .Big deal :)

Fiintele gri se plimba printre noi in fiecare zi - ne arata cai , noi suntem prea cufundati in monotonia zilnica incat sa-I vedem si sa-i ascultam , sa intelegm ce vor de la noi.

Nibiru se apropie de noi , mayasii poate au avut dreptatea lor , iar civilizatia va incepe de la 0.

Refugiu

La inceput m-am refugiat in tine.Am vazut in tine o calauza spre fericire ,spre implinire ..un drum spre mine uitat in nori.
Tu ai avut grija de mine ,m-ai protejat ,m-ai iubit ..si m-ai uitat undeva departe ..

M-am uitat dupa tine in univers ,dar nu te-am mai gasit.Steaua ce mi-ai lasat-o drept amintire s-a trasformat curand in praf .Totul era in van pentru mine.Fara tine nu eram nimic ,nimic care sa conteze ..nici macar suflet nu mai aveam.

Simteam ca ai sa te intorci la mine candva ,nu stiam cand ..dar speram in ploile universului sa te mai lase putin langa mine ,sa te am ,sa te ating si sa te iubesc .

Urmatorul refugiu in care m-am izolat au fost cartile.Le-am citit pe unele de nenumarate ori ,iar fiecare rand scris ma ranea ,fiecare silaba ma facea sa sufar.
Rana mi se intinse pe piele ,pe suflet incat intr-o zi am decis sa mor.Cuvintele mi-au fost armele sinuciderii mele ,iar textele au fost amintirea spiritului meu in universul pribeag.

Am renascut dupa un timp ,mai puternica ,mai vie ,stiind ca undeva ,tu ,vei ramane vesnic o stea cazatoarea .
Totusi ,cred ca la urmatoarea ploaie de stele voi inchide fereastra si voi asculta cum picura pe pervarzul ferestrei uitand ca acolo tu ma privesti pe mine !

"Vreau sa schimb lumea"

De multe ori am auzit propozitia asta prin filmele americane ,si nu numai ,ori pur si simplu la oameni obisnuiti.
Tot universul uman vrea sa schimbe ceva din lumea asta asa cum e.
Visul fiecaruia ,oricare ar fii cariera pe care o urmeaza ,este acela de a lasa ceva in urma ,de a schimba lumea prin fiinta lui ,si poate prin existenta lui.
"Vreau sa schimb lumea" este o propozitie destul de complexa ,daca ma gandesc putin.Sa schimbi mentalitati ,obiceiuri ,traditii ce stau vii in memoriile oamenilor ,stiu sigur ca nu e lucru usor ,iar visul asta este ,dupa parerea mea ,un vis la care omul nu o sa ajunga vreodata .
Actiunile sale pe pamant sunt prea putine ,iar timpul este putin.Viata unui om nu e suficient sa schimbi o stare de a fii.
Hai sa dau un exemplu:de ce se munceste 5 zile pe saptamana ,si nu 7?
Incearca sa schimbi asta,si nu vei iesi nicaieri.
Un alt exemplu:de ce dupa toate studiile acumulate in scoli,nu esti in stare sa te intretii singur?
De ce oare dupa ce termina studiile ,o multime de absolventi romani nu isi gasesc de munca in ce s-au pregatit ?Incearca sa le deschizi ochii ,sa le spui ca tot ce au invatat ei,este 0,de multe ori pe piata muncii,si daca nu invata din mers ,ei or sa piarda.
A schimba lumea ,mentalitatea ,este un scop prea mare ,la care multi amatori s-au bagat ,dar nici unul nu a reusit.
De ce?Este un vis la fel ca si nemurirea ,la care multi viseaza ,dar putin ajung!