Am avut ocazia sa ma ocup de promovarea unei reviste din Bucuresti , nu-i spun numele ca as face reclama gratuita ,dar cea care o producea , compania respectiva era destul de mare , si am avut succes in a o promova destul de bine .
Am facut munca respectiva ca sa vada noul angajator ca am facut ceva iar angajatorul nu avea sa apara decat in cateva saptamani .
Am avut efectul dorit .
Acum citesc prin ziare , la diferite companii , daca vrei sa faci internship iti pun conditia in felul urmator - program de luni pana vineri 9-5 , cu pauza o ora , la care iti este platit doar pranzul si trasportul , dar si trasportul nu din afara Londrei , numai din zonele centrale adica , 2-3 , maxim 4 .
Internship-ul dureaza intre 3 luni minim si 6 luni maxim .
Ma intreb oare de ce tinerii accepta asa ceva ? Asta e sclavie moderna , nu experienta de munca .
In cazul meu , a fost altceva , programul mi-l faceam eu , si munceam cat aveam eu chef. Nu era un sef in capul meu sa imi spuna - acum faci asta , acum faci aia .
Internshipul ar trebui de multe ori sa te ajute sa capeti munca pe care ti-o doresti , nu sa fie o povara pe umerii parintilor care te intretin intre 3 si 6 luni , ca dupa aia , sa nu gasesti de munca , sa te mai bagi la altul si tot asa . Plimbarea asta in cerc nu are nici un sens , atata timp , cat experienta inscrisa in CV nu face nici o diferenta fata de cel care nu are nici un internship in CV.
