Internship vs sclavul modern

   De cand eram studenta eram fascinata de ideea asta de a capata experienta la un loc de munca .Imi imaginam ca nu e usor sa gasesti un loc de munca bine platit si binenteles sa fii apreciat pentru ceea ce faci .
Am avut ocazia sa ma ocup de promovarea unei reviste din Bucuresti , nu-i spun numele ca as face reclama gratuita ,dar cea care o producea , compania respectiva era destul de mare , si am avut succes in a o promova destul de bine .

Am facut munca respectiva ca sa vada noul angajator ca am facut ceva iar angajatorul  nu avea sa apara decat in cateva saptamani .
Am avut efectul dorit .

Acum citesc prin ziare , la diferite companii , daca vrei sa faci internship iti pun conditia in felul urmator - program  de luni pana vineri 9-5 , cu pauza o ora , la care  iti este platit doar pranzul si trasportul , dar si trasportul nu din afara Londrei , numai din zonele centrale adica , 2-3 , maxim 4 .
Internship-ul dureaza intre 3 luni minim si 6 luni maxim .

Ma intreb oare de ce tinerii accepta asa ceva ? Asta e sclavie moderna , nu experienta de munca .
In cazul meu , a fost altceva , programul mi-l faceam eu , si munceam cat aveam eu chef. Nu era un sef in capul meu sa imi spuna - acum faci asta , acum faci aia .

Asta e ajutor pentru compania respectiva nu munca fortata pentru CV.

Internshipul ar trebui de multe ori sa te ajute sa capeti munca pe care ti-o doresti , nu sa fie o povara pe umerii parintilor care te intretin intre 3 si 6 luni , ca dupa aia , sa nu gasesti de munca , sa te mai bagi la altul si tot asa . Plimbarea asta in cerc nu are nici un sens , atata timp , cat experienta  inscrisa in CV nu face nici o diferenta fata de cel care nu are nici un internship in CV.