Jurnal de calatorie spre infinit , cap 4.-Tranzit

Era singur in camera lui.O camera plina de postere cu formatii rock din vestul Europei.Visa ca intr-o zi sa-i vada ,sa vorbeasca cu ei ,sa simta libertatea si spiritul rebel ce -i zvacnea in piept in fiecare zi cat statea in tara asta si in orasul asta.
Vorbise azi cu un coleg de clasa de-al sau ,al carui tata fugise in Ungaria si de acolo in Franta.Ii povestea cateodata cum ajunse tatal sau sub protectia francezilor de frica comunistilor din tara.
Isi dorea si el asta -protectie si libertate.
Dar pana va avea sa plece mai avea de indurat lipsurile din jurul sau,fuga dupa mancare zilnica ,fuga de el - de ce ar putea face la impulsuri.
Ii era teama de necunoscut ,dar si mai teama ii era de ce era in sufletul lui .
Se hotara sa iasa si sa se plimbe pe faleza Dunarii.Cateodata vedea barci cu pescari ce veneau de la pescuit ,vedea tineri ca si el posomorati si tristi ,care vorbeau din priviri ,care urlau dupa ajutor ,dar nu era nimeni acolo care sa-i asculte.
Se duse la alimentara din piata Concordiei.Il vazu pe macelar ,pe pescar si pe brutar.
-Aduceti ceva astazi ?ii intreba sarcastic
-Nu .Treci maine mai dimineata si poate gasesti ceva.
Se uita in jurul lui .Rafturile alimentarii erau goale .
Se aseza pe o banca .Maine avea sa aiba un serviciu ,sa aiba banul lui .
Avea planuri mari cu banii-pasaport ,viza ,calatorie cu locuri necunoscute stiute doar din manualul de geografie .