Jurnal de calatorie spre infinit , cap 4.-Tranzit

Era singur in camera lui.O camera plina de postere cu formatii rock din vestul Europei.Visa ca intr-o zi sa-i vada ,sa vorbeasca cu ei ,sa simta libertatea si spiritul rebel ce -i zvacnea in piept in fiecare zi cat statea in tara asta si in orasul asta.
Vorbise azi cu un coleg de clasa de-al sau ,al carui tata fugise in Ungaria si de acolo in Franta.Ii povestea cateodata cum ajunse tatal sau sub protectia francezilor de frica comunistilor din tara.
Isi dorea si el asta -protectie si libertate.
Dar pana va avea sa plece mai avea de indurat lipsurile din jurul sau,fuga dupa mancare zilnica ,fuga de el - de ce ar putea face la impulsuri.
Ii era teama de necunoscut ,dar si mai teama ii era de ce era in sufletul lui .
Se hotara sa iasa si sa se plimbe pe faleza Dunarii.Cateodata vedea barci cu pescari ce veneau de la pescuit ,vedea tineri ca si el posomorati si tristi ,care vorbeau din priviri ,care urlau dupa ajutor ,dar nu era nimeni acolo care sa-i asculte.
Se duse la alimentara din piata Concordiei.Il vazu pe macelar ,pe pescar si pe brutar.
-Aduceti ceva astazi ?ii intreba sarcastic
-Nu .Treci maine mai dimineata si poate gasesti ceva.
Se uita in jurul lui .Rafturile alimentarii erau goale .
Se aseza pe o banca .Maine avea sa aiba un serviciu ,sa aiba banul lui .
Avea planuri mari cu banii-pasaport ,viza ,calatorie cu locuri necunoscute stiute doar din manualul de geografie .

Testament

  Sunt singura in camera verde , cu peretii goi , plini de amintiri oribile .Camera emana un miros inuman , acela de oase putrificate . Vad langa mine o urma lasata de cel ce a fost inaintea mea aici - "Sunt liber ".
   Ma pune pe ganduri asemenea propozitie . Cum sa fii liber cand esti inchis intr-o camera minuscula , cu gratii la geam , in care rar mai vezi ceva prin gratii .Observi marea ,auzi pasarile , dar ele sunt prea indepartate de tine sa le poti atinge , sa le poti gusta mirosul , de a le simte cu toata fiinta .
   Simt ca imi lipsesc cei dragi ... incep sa plang gandidu-ma ca pana atunci eram un om obisnuit ca oricare altul .Viata s-a transformat intr-un stil alert , la care nu i-am putut tine piept ,energia m-a lasat brusc , slabiciunile m-au cuprins cu totul .
Brusc imi amintesc de ce sunt aici ,de ce m-a trimis aici acea figura hidoasa , grasa si plina de mandrie .
  Clipele de dupa sentinta ma fac sa reflectez , sa analizez tot ce a fost trecut , tot ceea ce a fost ieri .. prezentul de ieri imi este astazi trecut , trairile de azi imi sunt amintiri maine ,iubirea ce o port imi devine o rana in suflet ,un cutit ce mi se adanceste profund in ratiune , in mine ...
Vreau sa ies de aici ... vreau sa ma bucur de tot ce am in libertate , de tot ce realizasem pana atunci .. vreau sa ma bucur de viata si sa traiesc viata mea .. nu viata asta mizera , cu peretii verzi , cu geamul plin de gratii maronii scrijelite , de unghiile celor ce fusesera aici ..
Acum ma gandesc la libertate , la tot ce inseamna libertate.. Libertatea de gandire , de miscare ,de libera exprimare si cate or mai fii sunt libertati ..au fost ale mele , acum nu mai sunt ...

  Libertatea gandurilor - oare cei ce m-au pus in camera asta mizera stiu de gandurile mele ?Stiu cat urasc solitudinea ? Stiu cat urasc sa fiu singura ?

Va continua...