Dincolo de realitate

Privesc cerul destul de des.Norii cum zburda pe langa albastrul atat de pur .Inchid ochii usor ,si-i deschid in secunda urmatoare.
Pleoapele grele le simt ca pe niste pietroie ,ochii ii simt lacrimand.Cerul e deodata intunecat ,plin de ura .
Lacrimile mi se scurg pe obraji ..Gandul imi fuge in minte la amintirea primului plans.Nici nu imi mai amintesc de ce am plans.
Atunci am simtit cum poti sa treci de la bucurie la suferinta intr-o secunda.Lacrimile erau dulci ,dar suferinta parea mai usoara .
Suferinta a plans in mine si eu in ea ,lacrimile au fost dovada ca sentimentul de ura a existat atunci ca si acum .

Azi nu mai e toamna...!

Ma uit pe fereastra la copacii inca verzi si la frunzele lor atat de vii.Unele dintre ele sunt deja pe jos ,formand un covor de frunze ,dar altele ,parca din rea-vointa nu vor sa renunte la lupta dusa dintre vara si toamna.
Privesc lung cum cerul ,care era o data de un albastru viu ,iar acum incet incet incepe sa devina innorat ,innegrit ,iar soarele dispare incet in fiecare zi.
Natura din jurul meu ma acopera cu singuratatea ei ,ma lasa sa contemplu la zilele calde de vara ,la zilele lungi de vara in care timpul nu isi avea locul .

Amar de vreme

Privesc pe fereastra .
Urmaresc cu priverea doi batrani care se tin de mana.Totul e gri e in jurul lor.Blocurile sunt de o culoare rece ,la fel ca si mainile lor.Le simt iubirea trecuta prin multe obstacole ,anii si ridurile le poti atinge pe fetele lor .Tineretea le-a trecut de mult.
Ascult in surdina o melodie veche ,la un gramofon trist si trecut si el.Cea care canta incepe sa jele ,sa planga si sa cante in acelasi timp.
Ating cu fruntea instantaneu fereastra ,ma uit la nori, la cer ,la soare..totul e trecator !

Mi-e dor ...

Mi-e dor de doare 

De clipe fugitive ,

de dor si jale ,

de tot si toate .

Mi-e dor de seri si soare  ,

de rasarit si asfintit ,

dor de luna si nori ,

de cer si soare .

Mi-e dor de tine ,

de mine , de noi , de tot .

Ce se duse si va veni ,

de ploi de roua .