Jurnal de calatorie spre infinit- cap1-Singur intre lupi

Cerul era de un albastru pur,parca timpul se oprise in loc pentru cateva minute.Privi cerul si incepu sa planga .Se uita la cer si plangea..Era singur ,singur pe lume.
Acum cateva zile mama lui il lasase pentru un barbat pe care il cunoscuse de putin timp in unele din barurile din gara.
Cladirile gri si noroiul in care calca zi de zi ,il facea sa planga si sa urle de durerile pe care le avea in suflet.
Totul se invartea in jurul lui ca un urias gol din care nu reusea sa iasa.Totul avea viata in casa lui veche ,trecuta prin razboaie si prin tristetile vremurilor.Isi aduse aminte de bunicii lui care-l crescusera ,de felul cum il crescura si totul se invartea mai rau decat inainte.
Nu stia ce avea sa se intample cu el ,probabil va fii luat de vreo cresa de copii ,de care auzise numai lucruri infricosatoare -ca acolo copii erau batuti ,abuzati ,ori torturati de marii sefi ai lor.
Nu dorea cu nici un chip sa se duca acolo ,dar stia ca in curand cei de la partid vor afla ca este singur ,si-l vor lua cu forta.

Ura partidul ,din vremea cand era inca un tanc.Stia ca daca va spune ceva ,cineva il va turna si va avea probleme la scoala .Acum avea 17 ani ,stia cand sa taca ,stia cu cine sa vorbeasca despre orice ,ori dimpotriva sa taca cand trebuia si sa slaveasca partidul.
Partidul ii lua tot putin timp liber ,vara trebuia sa se duca in Insula Marea a Brailei sa ajute la munca pamantului ,sa munceasca si cate 12 ore pe zi ,la calduri insuportabile pentru el ,iar iarna ,cand pica prima zapada ,trebuia sa ajute la curatarea tuturor soselelor din oras si din imprejurimi ,pentru ca ,binenteles ,nu putea sa vina Tatal Conducator sa faca munca de jos.El era sus acum ,generatia tanara trebuia sa ajute la fabricarea tarii din temelii.
Auzise din diferite surse ca multi intelectuali fusesera incarcerati ,ori stersi cu totul din analele istoriei ,ca si cum nu ar fii existat.Ii ura din tot sufletul pentru asta si se intreba de ce ei ?Cu ce au gresit ?Prin felul de a gandi ?De a nu dori sa te aliniezi raului cu chip uman ?
Ce li s-a intamplat lor nu avea sa i se intample si lui.Va reusi sa se trezeasca in visul asta ,si sa traiasca asa cum era inainte de a veni comunistii la puterea statului .
Se gandi sa plece din tara ,dar stia ca mai avea multe de indurat pana va ajunge unde isi doreste din tot sufletul lui.Simtea in suflet ca acel loc nu era locul pe si-l dorea pentru restul vietii ,stia ca nu acolo isi va gasii iubirea ,stia ca tot ce stia pana atunci era fals ,hulit de cei din strainatate ,dar adorat de cei din interiorul ei ,stia ca traieste intr-o minciuna monstruoasa ..dar ..nu va mai putea mult sa traiasca asa ..
Incepu sa se plimbe pe bulevardul Ioan Cuza .Linistea de pe strazi o simtea pana in strafunduri .Cu fiecare pas pe care il facea ,stia ca cineva acolo ii urmareste fiecare miscare ,fiecare gest.
Se plimba pana la capatul lui ,iar intr-un final ajunse la Judecatorie.Cladirea veche ,ca un martor la tot ce se intamplase in Braila ,parca vorbea cu el ,si-i spunea ca ranile nu i-au trecut ,ba chiar i s-au adancit.
Se plimba spre faleza Brailei ,cu fantanile ei atat de somptuoase si delicate ,iar cu apa ce tasnea din ele ,o faceau sa fie un miracol pentru oras si pentru locuitori.
Se aseza pe o banca ,si se gandi la tot ce era pentru el orasul asta cu strazile stramte ,vechi ,cu cladirile scorojite ,cu peretii lor colorati si vii o data ..
Uita totul ..
Vroia sa scape ,sa evadeze ,sa poata sa fie liber ..ca orice tanar de pe fata pamantului ..


VA URMA.

Azi nu mai e toamna...!

Ma uit pe fereastra la copacii inca verzi si la frunzele lor atat de vii.Unele dintre ele sunt deja pe jos ,formand un covor de frunze ,dar altele ,parca din rea-vointa nu vor sa renunte la lupta dusa dintre vara si toamna.
Privesc lung cum cerul ,care era o data de un albastru viu ,iar acum incet incet incepe sa devina innorat ,innegrit ,iar soarele dispare incet in fiecare zi.
Natura din jurul meu ma acopera cu singuratatea ei ,ma lasa sa contemplu la zilele calde de vara ,la zilele lungi de vara in care timpul nu isi avea locul .

Paradis pierdut

Nisipul il simt cum imi gadila picioarele .Ma-ntind pe el ,il miros ..miroase atat de proaspat ,de viu..
Iau in mana putin nisip ,dar nu vrea deloc sa ramana cu mine ,ma lasa singura..
Ma uit la marea asta atat de verde-albastruie..este atat de curata ,incat ii observ pietrisul si nisipul din ea ..este atat de fascinant totul..
Incep sa ma joc cu nisipul ,incep sa desenez triunghiuri ,patretele ,copaci ..si o inima.Valurile marii au venit si au luat cu ele desenele si gandurile mele ..singuratatea m-a doborat iar..
Delirul nisipului ma face sa visez la albastrul cerului ,la verdeata copacilor si la mirosul salcamilor din urbe.
Nisipul este din ce in ce mai putin ,il simt cum dispare dus de mare..in locul lui apar masini ,blocuri ,terase ,oameni..
Paradisul pierdut s-a innecat o data cu trecerea valului de apa ..

Articol dedicat celor care au distrus statiunile de la marea Neagra ,datorita afacerilor de vara ,si nu numai!

Vampirii de azi

Mi-a placut mult filmul "Interviu cu un vampir".La acel timp , cand a aparut filmul vroiam sa cunosc un vampir ori mai multi ,daca era posibil ,si sa le cer sa ma faca si pe mine nemuritoare.Imi doream asta din tot sufletul meu.
Ma plimbam prin cimitir cateodata ,poate-poate o aparea vreunul care sa imi dea darul de a nu cunoaste moartea si de a fii tanara vesnic.
Darul asta mi se parea la acel timp ,mai important si mai de pret decat viata de muritor.
Imi faceam planuri cat mai marete-ca as avea timp sa vad lumea intreaga ,ca as putea calatori oriunde , ca as putea fii prezenta la mari evenimente ,totul cu un singur dar - acela de a fii vampir.
Acum cateva luni in urma am urmarit Twilight .Nu mi-a placut deloc.M-a plictisit teribil ,si in plus nu am mai simtit dorinta aceea de vrea sa fiu vampir ,de a fii nemuritoare ,ori mai degraba de a fii diferita fata de restul lumii .
Scenariul a fost teribil de prost ,si nu inteleg pustimea de 15-16 ani care e innebunita de un film atat de comercial ,atat de insipid si gol ,fara inceput si sfarsit.
Iubirea eterna ce o infatisau vampirii din "Interviu cu un vampir" e de apreciat ,si chiar de urmat (daca e posibil).
Partea a doua a filmului "Interviu cu un vampir" ,mi-a placut la fel de mult ca prima.Coloana sonora a filmului este superba ,actiunea este incitata ,lupta finala are un final neasteptat ,totul este interesant.
Vampirii de azi au masini ,stau numai in paduri ,iar aspectul fizic ,lasa mult de dorit.Majoriatatea actorilor par a fii scosi dintr-un centru de dezintoxicare .Vampirul a devenit un obiect comercial ,profitat atat de mult ,incat nu mai imi trezeste vreun sentiment , poate doar acela de mila pentru el- ca este vesnic ,iar eu nu.Eu voi cunoaste moartea ,dar el nu.

Singuratate

    De cand suntem copii , societatea ne invata sa fim sociabili , sa fim deschisi la suflet , sa fim buni si darnici .Momentele de solitudine nu sunt permise , poate doar atunci cand dormi , ori te ocupi de igiena intima . O data cu inscrierea la scoala , colectivul dar si prietenii se maresc , iar momentele de singuratate scad. Singuratatea devine ceva pretios numai al sufletului tau , numai al ratiunii tale .
    Evenimentele si cursul monoton al vietii tale incep sa vina cu o repeziciune la care simti ca tu esti spectator si nu actor .Actorul din tine , ramane undeva inlauntrul tau , urli de multitudinea de prieteni din jurul tau , bunatatea si sociabilitatea ta devine sa te faca sa te simti din ce in ce mai rau . Tigara pe care o fumezi incepe sa iti devina prietena , ei ii spui durerile si bucuriile tale , cu imparti norocul  dar si ghinionul . Fumul de tigara te face sa visezi mai des , mai mult ...
   Eu cred ca mai " prinzi " ceva momente de libertate atunci cand esti student(a), libertatea si singuratatea aceea te marcheza , te face mai puternic , mai cu picioarele pe pamant.Esti constient de visele , de planurile pe care ti le faci ca se pot indeplini ori nu , ca se pot face reale ori ar putea ramane numai planuri .
   Momentul cel mai valoros al vietii tale ,se intampla atunci cand iti intalnesti sufeltul pereche , jumatatea .Singuratatea ta numai este numai a ta , este a amandorora , singuratatea devine ceva mult mai important decat sociabilitatea cu prietenii .
  Iti doresti singuratatea in doi din ce in ce mai des , mai plina de bucurie , mai plina de viata .
Solitudinea ta s-a sfarsit pentru totdeauna , o data cu intalnirea persoanei iubite .
Dorinta ta de singuratate s-a sfarsit si ea , planurile s-au naruit in fumul de tigara uitata de tine .Fumul de tigara este singurul tau martor al planurilor , al viselor si al dorintii tale de a fi singur , de a fi unic , de a nu fii social .