Flori ...

Florile le vezi in gradini , pe camp , ori in vaza ta de acasa .

Le tii la fereastra ori intr-un loc sumbru de care numai tu stii de ele . Te bucuri de ele , de culorile pe care le observi si le adori in adancul sufletului tau , ai grija de ele , incepi incet -incet sa tii la ele .

O data cu ofilirea primei petale , parca te gandesti deja la ofilirea intregului buchet de flori , ori al intregii flori din glastra .

Simti cum o parte din tine va muri o data cu ele , cum gingasia , culorile vii vor muri , culoarea ce ti-a luminat intr-o zi dimineata te va face acum intunecat o data cu moartea celei ce ti-a fost prieten temporar .

Natura o adori mult cat este vie , cat iti ofera placere sa o privesti ..

Natura moarta are frumusetea ei , la fel de unica ca si cea vie , culorile ei sunt redate de pictori , de fotografi celebri ori anonimi , toti vrand sa copie acea vietate moarta in ultima clipa a stralucirii sale pe pamant , toti vrand sa-i dea o ultima picatura de grandoare , de importanta , de a arata lumii ce a putut sa dea natura din sanul ei , prin plansul ploii , prin zumzetul aerului ...

Natura moarta ne aduce aminte ca nimic nu este vesnic , ca totul are un sfarsit , ca totul se transforma .. in viata !

Flori de mucigai - de Tudor Arghezi

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Biblioteca

Imi amintesc primul moment cand am pasit intr-o biblioteca - miros de carti vechi , oameni care se plimbau alene , parca veniti din alta lume , din alt univers - numai al lor , raceala dar si blandetea totodata din ochii lor , intrebarile monotone , dar si pline de viata pe care erau fortati de imprejurari sa mi le puna . Fisa pe care mi-am pus numele si numarul permisului mirosea a mucegai , florile -unele atarnate pe niste glastre pline de praf , erau prinse intr-o dilema - viata - moarte .Cladirea bibliotecii era una scorojita de timp , plina de praf si miros de carti ; cladirea isi arata varsta , schimbarile vremii erau vizibile pe ea , de la ploaie la soare , de la momente placute la unele mai putin placute .
Prima carte a fost una de povesti , plina de actiune vesela , cu un sfarsit frumos , pozitiv .
A doua vizita la biblioteca , nu a fost ca prima .Persoanele de acolo , isi aminteau de mine , si chiar amabilitatea lor a fost mai mare decat prima data .Nu imi mai amintesc ce am imprumutat atunci , dar cu siguranta tot ceva legat de povesti pentru copii , cu printi si printese , cu padure si munti , cu ape si nisip , cu dealuri si animale care pasc lenese pe ele ..Universul meu au fost cartile , si sunt in continuare , cu imaginatia ma duc pe taramuri indepartate , in tinuturi pustii ori aglomerate , cu montrii si cu sfinti , cu oameni vii ori morti , cu sfarsit tragic ori fericit .
Acum ma duc intr-o biblioteca plina de calculatoare , plina de oameni - grabiti , care nu mai au timp sa se bucure de tot ce le ofera biblioteca , suprasaturata de tehnologie de ultima generatie , zgomotul pe care il aud acum este unul de tastatura diferitelor calculatoare , nu mai aud fosnetul foilor de carti , a hartilor vechi , ori a fiselor pline de mucegai ...

Ploaia

 Ploia ramane lacrima zeului ,
Raspunsul intrebarilor umane
erata stearsa de Zeu ,
culmea cea inalta a omului.

  Ploaia ,plansul mirific dat pamantului ,
Sarutul dintre glie si florile Raiului,
Plansul omului dupa raspunsuri 
Raspunsuri date , dar neintelese...

   Ploaie...spala-ma de bucurie ,
de tacere si de cuvinte nespuse.
Sterge-mi ruga , mantuirea si nestiinta
Ia-ma cu tine , in curcubeu ...