Farama din copilarie

Ma uit prin fereastra geamului .Privesc in gol..Ma uit fugitiv la ograda plina de animale ,pasari si pisicute.
Toate se joaca de zor ,toate isi urmeaza cursul vietii lin si calm.
Din pacate viata mea nu este asa.
Ma trezesc de la 6.30 gata pentru munca de camp.Muncesc cat e ziua de lunga ..de dimineata pana seara .Locul meu nu ar trebui sa fie aici ,si pe bancile scolii alaturi de copii de varsta mea ..
cateodata ma gandesc cum e sa fii la scoala ,cum e vorbesti cu altii copii de varsta ca mine ..totul e un vis pentru mine ,un vis la care nu voi ajunge vreodata .
Munca ma doboara pe zi ce trece .Tot ce stiu este campul si ca trebuie sa muncesc pentru un colt de paine ..toul este in zadar pentru mine .
Cateodata mai vin si vecinii sa ma vada ,ori sa mai munceasca pamantul ,dar nu stau prea mult la munca ,fiind doborati de bautura pe care toti o beau ,si apoi sunt dusi toti la culcare .
Toti sunt o apa si-un pamant.
Munca mea valoreaza doar toamna ,atunci cand nu sunt ocarat ,ori batut de tata .Mama nu are cum sa ma ajute fiind de multe ori beata ,ori dormnind in unele din camere mizere din spatele casei.
Imi doresc cateodata sa nu ma mai pot trezi , ori mai rau sa pot sa fug.Dar nu stiu unde si la cine ?Sunt inca copil ,am doar 10 ani..un copil uitat pe camp la munca .

Flori ...

Florile le vezi in gradini , pe camp , ori in vaza ta de acasa .

Le tii la fereastra ori intr-un loc sumbru de care numai tu stii de ele . Te bucuri de ele , de culorile pe care le observi si le adori in adancul sufletului tau , ai grija de ele , incepi incet -incet sa tii la ele .

O data cu ofilirea primei petale , parca te gandesti deja la ofilirea intregului buchet de flori , ori al intregii flori din glastra .

Simti cum o parte din tine va muri o data cu ele , cum gingasia , culorile vii vor muri , culoarea ce ti-a luminat intr-o zi dimineata te va face acum intunecat o data cu moartea celei ce ti-a fost prieten temporar .

Natura o adori mult cat este vie , cat iti ofera placere sa o privesti ..

Natura moarta are frumusetea ei , la fel de unica ca si cea vie , culorile ei sunt redate de pictori , de fotografi celebri ori anonimi , toti vrand sa copie acea vietate moarta in ultima clipa a stralucirii sale pe pamant , toti vrand sa-i dea o ultima picatura de grandoare , de importanta , de a arata lumii ce a putut sa dea natura din sanul ei , prin plansul ploii , prin zumzetul aerului ...

Natura moarta ne aduce aminte ca nimic nu este vesnic , ca totul are un sfarsit , ca totul se transforma .. in viata !