Mars funebru

Ningea bogat, si trist ningea, era tarziu
Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirul-
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.

Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna despletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand, intre faclii.

Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie...
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul din tren.

Apoi, veni si-o blonda in salon...
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita-
Si urmari, pierduta, marsul monoton.

Inalta, despletita, alba ca de var,
Mi se parea Ofelia nebuna...
Si lung gemea arcusu-acum pe struna
Ingrozitorul mars lugubru, funerar.

Cantau amar, era delir,
Plangea clavirul trist, si violina-
Facliile isi tremurau lumina,
Clavirul catafalc parea, si nu clavir.

Tarziu, murea clavirul lung gemand,
Luptau facliile in agonie...
Si-ncet se-ntinse o noapte de vecie,
Si-n urma, greu, un corp am auzit cazand.

Vai, de-atunci imi pare lumea si mai trista,
Viata-i melodie funerara...
Si nu mai uit nebuna lautara-
Si transfigurata, trista clavirista.


Autor: George Bacovia
Poezia Mars funebru de George Bacovia