Realitate virtuala vs REALITATE

Realitatea virtuala a devenit incet incet o alternativa la stilul de viata obisnuit , traditional .Daca vei cauta pe internet , jocuri pe console , ori pe pc ,vei observa ca multe te vor duce in alta lume , intr-un univers in care tu esti eroul principal , si nu simplu spectator ca in realitate .In realitatea virtuala esti razboinic ,un om cu multe skill-uri ,un personaj care intotdeauna castiga batalia pe care o are in joc .
Acea realitate poate deveni pentru unii obsesie ori doar o alta personalitate de-a ta pe care incet incet o descoperi si iti place din ce in ce mai mult .
Observ pustii de 14-15 ani , ori adultii care sunt innebuniti dupa ultimele aparitii in domeniu , parca ar fii o isterie generala . Toti vor sa fie eroi .
Realiatea virtuala te face sa uiti cu totul de grijile zilnice , de bill-urile pe care le ai de platit , de responsabilitatile jobului pe care il ai , de familie , ori de sot/sotie ori iubit/a. 

Tot o realitate virtuala pot fi considerate si diferitele retele de comunicatie - gen facebook , twitter , tagged , si care or mai fii. Profilele de acolo iti arata o lume mai buna , mai pozitiva , mult comunicativa , decat in REALITATE .
Eu cred ca aceste retele de comunicare mai mult te fac sa traiesti in universul lor , si mai putin in realitate.
Este mai simplu sa trimiti o felicitare online decat una obisnuita , e mai simplu sa scrii un mesaj pe messenger , decat sa trimiti o scrisoare .

Realitatea de cele mai multe ori nu este asa cum ne-am dori , asa cum ne creeaza realitatea virtuala .Caracterul unei persoane difera mult de cel virtual .Discutiile de pe chat de fac de multe ori sa iti dai seama ca ti-ai gasit sufeltul pereche ,dar cand te intalnesti cu persoana din fata monitorului , constati ca este diferita , ca are alte idealuri decat ale tale ..ca tot ce a fost virtual va ramane virtual , iar realitatea te aduce cu picioarele pe pamant .

Sunteti PRO ori CONTRA realitatii virtuale ?

Plumb - de George Bacovia

Lead

The coffins of lead were lying sound asleep,
And the lead flowers and the funeral clothes -
I stood alone in the vault ... and there was wind ...
And the wreaths of lead creaked.
Upturned my lead beloved lay asleep
On the lead flower ... and I began to call -
I stood alone by the corpse ... and it was cold ...
And the wings of lead drooped.

Plumb

Dormeau adanc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vesmant -

Stam singur in cavou ... si era vant ...

Si scartaiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig -

Stam singur langa mort ... si era frig ...

Si-i atarnau aripile de plumb .

Coloana infinita spre cer

Scara infinita a pamantului 
Vesnic plina de idealuri umane 
Idei ramase in abis 
in umbra monotoniei zilnice .

Scara nelimitata de viata , 
de iubire si ura , 
de zi si noapte ,
de alb si negru .

Iluzia vietii

Alerg ...alerg ...alerg. Alerg dupa vise , dupa ganduri , dupa idealuri.Sunt singura si alerg .Obosesc , ma simt extenuata ...Vreau sa ma odihnesc , dar nu am unde , nu am cum , nu am cand .Incep sa alerg iar , iar ...iar ... am lesinat .Oare m-ai traiesc ? 
Ma simt vinovata de tot ce a fost si tot ce o sa fie ..ma simt eu !

Cioburi de cristal - partea 2

Cioburi de cristal -partea 2

-Esti bine ? o intreba o voce calda si blanda .
Fata Mariei deveni galbuie precum nisipul , iar ochii ii erau atintiti undeva departe .Statu un timp si se gandi ,iar dupa o secunda il imbratisa si il stranse tare in brate pe Gerard. Era atat de bine in bratele lui , ii simti caldura care ii vibra din trup ..se simti in siguranta .

-Ce ai mai facut Gerard ? - era atat de incantata de faptul ca il vazuse , il atinsese , si era cu el , in imensitatea palatului de gheata .
-Te rog sa imi povestesti tot ...
Incantarea ii fusese inmiita ,bunul ei prieten era langa ea .
Gerard incepu sa-i povesteasca ca fusese in sudul Frantei , la Marseille - incepu sa-i spuna cat de mult ii lipsi , cat de mult ar fii vrut sa fii fost cu ea acolo , sa fii explorat impreuna paradisul din Marsilia , sa simta fiorii reci din Mediterana , cum ii imbaie tot trupul .Prezenta ei l-ar fi facut sa se simta ca pe culmile Everestului .Nu vru sa-i spuna de fetele pe care le cunoscuse , si cum le ranise ,cum le facuse sa sufere , din cauza ca prietena lui cea mai buna , nu vroia sa accepte faptul ca e atrasa de ea , si nu ca prieten .
Gerard muncea acum ca si curator-asistent la Louvre .Viata ii era macinata de iubirea neinteleasa si neindeplinita pe care i-o purta Mariei .
Intalnirea fusese una interesanta ,discutasera de diverse intamplari din viata fiecaruia ,iar seara o incheiasera la un restaurant de pe Champs-Elysee .

La cateva zile dupa aceea ,Marie lua contact cu Centrul Pompidou , un mare centru de galerii de arta din Paris , si le propusese sa aiba o expozitie acolo . Exponantele ei aveau sa fie munca asidua din Anglia si India .Peisajele pe care le pictase erau mirifice ,culorile pe care le folosise redase viata asa cum o simtise ea cat timp fusese acolo .
Stresul incepuse sa se simta intens asupra sanatatii ei ,galeria incepu sa o solicite din ce in ce mai des , iar proiectele de dupa expozitie incepeau sa apara in fiecare zi .
 La cateva luni dupa expozitie incepu sa simta ,haosul care o inconjura , lumea care dorea tot timpul ceva de la ea , intensitatea vietii dusa la extrem- cateodata prea energica ... cateodata moale , si fara vlaga in oase .
 Noapte. Marie statea intinsa pe pat , cu gandurile departe ..cand deodata aparu o fata .Se uita la ea ,era atat de frumoasa , atat de gingasa , atat de inocenta ..
- cine esti ? o intreba Marie 
-Claire .Si sunt aici pentru tine .Tu m-ai chemat , iar eu am venit. Spune-mi de ce esti trista si debusolata ?
-Nu stiu ce am ..cateodata ..ma simt singura, sunt trista ..nimeni nu ma vrea ..nu pot sa iubesc pe nimeni..imi iubesc mai mult panzele si culorile , decat oamenii care ma inconjoara , cei care ma iubesc si le pasa de mine , de viata mea .
-Tu cati ani ai ?
- 27 ,ii spuse Claire .Sunt artista ,imi place viata ,iubitul meu ma iubeste ,iar cariera mea este de necrezut , un vis implinit .Totul merge bine , am o viata perfecta ..dar tu ?
-Eu sunt Marie si eu sunt artista , dar nu am o viata perfecta ..imi lipsesc prietenii ,imi lipseste viata de studenta , viata boema fara griji .. de ce sunt asa acum ? Unde sunt toti acei prieteni din viata mea ?Unde au disparut toti ? Imi pare bine ca tu esti aici , ca esti alaturi de mine , ca simti ce simt eu acum .

Dupa un timp Marie adormi. Oboseala de peste zi o facuse mai stresata , mai visatoare .. mai ingandurata.

Dupa 2 ore , Marie se trezi .Unde este Claire ? A fost aici , sau am visat ?

Va urma 

Bancuri !

 1 . Trei blonde blocate în lift strigau pe rînd "ajutor, ajutor". La un moment dat, una dintre ele:

- Ce-ar fi să strigăm simultan?

Şi încep ele: "simultan, simultan".

2.  Întrebare la radio Erevan:
- Există punctul G şi ce este?
- Nu ştim dacă există, dar ştim că este recomandabil să-l căutaţi.

3.Cu cine se învecinează URSS? Cu cine vrea!

4. Ion şi Maria pe terasă. Ion citeşte "Times". La un moment dat, Maria îi spune lui Ion:
- Mă Ioane, vezi că vine ploaia! Acoperă fînul ăla cu ceva, c-o să-l ude!
Ion nu zice nimic şi citeşte în continuare "Times". Începe să picure. Maria se impacientează:
- Mă Ioane, începu ploaia! Pune mîna şi acoperă fînul ăla că-l udă, ce naiba!
Ion n-o ascultă. Plouă, fînul este ud, iar Maria supărată:
- Hai, mă Ioane, dă-o dracului de treabă! A udat fînul şi tu stai şi nu faci nimic!
Ion, tacticos, pune "Times" la o parte şi spune:
- Fă Mario, you have an obsession!

 5.Cezar organizează o luptă între creştini şi lei. În ziua cea mare, în mijlocul arenei - creştinii. Slabi, bătrîni, urîţi, prăpădiţi, tremurînd din toate încheieturile, vai de capul lor. Intră leii hămesiţi, începe lupta, urlete, sînge, praf pînă la cer. Cînd se aşează praful, în mijlocul arenei creştinii, teferi şi scuipînd alene cîte un os de leu. Romanii, impresionaţi de forţa credinţei creştinilor, îi întreabă:
- Voi ce fel de creştini sînteţi?
- Noi? Creştini democraţi!

"Legile lui Murphy":

1.Tehnologia este dominată de două feluri de oameni: cei care înţeleg ceea ce nu conduc şi cei care conduc ceea ce nu înţeleg.

2.  Singurul mod de a descoperi limitele posibilului este să mergi dincolo de ele, către imposibil.

3.Ceea ce contează cu adevărat este numele pe care reuşeşti să-l impui faptelor şi nu faptele în sine.

4. Dacă e verde şi se agită, e biologie.
Dacă miroase urît, e chimie.
Dacă nu funcţionează, e fizică.
Dacă e de neînţeles, e matematică.
Dacă nu are sens, e ori economie, ori psiholog

5. Un fals uşor de înţeles şi funcţional este mai bun decît un adevăr complex şi de neînţeles .

6. Aceia care nu studiază istoria îi vor repeta greşelile. Aceia care o studiază, vor găsi alte căi de a greşi.

Cioburi de cristal - partea 1

Stau intinsa in camera de spital ..in jurul meu vad numai alb - peretii albi , siluete albe care se plimba prin camera mea ..ustensilele medicale le aud in surdina in celelalte camere ..
Ma uit pe tavan , si incep sa ma gandesc la ce am facut inainte de a intra aici ..in solitutidine nocturna a spiritului ..vad nori albi , bleu si albaastrii ..aud zgomotul lin al apei de langa casuta mea ..aud zborul pasarilor care zboara deasupra capului meu ..simt petalele florilor pe buricile degetelor mele ..atat de fine si firave ..atat de inocente si plapande .
- Ce faci Marie ?
- Ma gandeam la cer , la ape si la pasari .. toate sunt atat de libere 
- Nu vrei sa le pictezi ?
-Nu.. si lasa-ma in pace ...de ce vorbesti cu mine asa ? Nu sunt o persoana rea , sunt buna , sunt o fetita buna.. fetita mamicii !!!
- Stii ca eu vorbesc frumos cu tine ,de ce imi raspunzi asa ?Eu sunt prietena ta cea mai buna.. intotdeauna am fost alaturi de tine ..ai plans langa mine , ai ras cu mine ,te-am facut sa razi , te-am facut sa uiti de tot ce a fost rau in jurul tau ..
-Stiu asta ..tu esti prietena mea cea mai buna.. intotdeauna o sa te ascult ..si stii asta nu ?
- Da , stiu asta ..si ma bucur ca esti alaturi de mine ..
- Vreau sa dorm acum..te rog sa stai langa mine si sa ma tii in brate..
 Marie adormi.
Dupa cateva minute se trezi si incepu sa caute prin dulap , caietul de notite , acuarelele si creionul ei preferat , daruit de mentorul ei..
Incepu sa deseneze pe o hartie un oras , plin de siluete grase si slabe , de animale diforme , de mostrii care apareau din cer ..ce veneau sa distruga paradisul sumbru .
Arunca hartia pe podea .. si incepu sa deseneze pe pereti .Incepu sa deseneze o zeitate , o silueta feminina , ii desena o rochita rosie , fata avea o culoare galbuie , iar privirea o desena undeva departe ..pe alte taramuri ..
Striga :
- Sora , sora ..uite ce am desenat..iti place ?
Dupa cateva minute aparu o silueta toata in alb , cu fata alba si privire familiara ei , Josephine .
-Da ,Marie ..ce faci ?
- Uite ce am desenat iti place ?
-Da , imi place ..artista mea preferata ..tot ce desenezi tu este frumos .
Marie o intrerupse :
-Astazi am vorbit cu Claire .. este atat de buna cu mine ..ma bucur ca este aici cu mine .. si nu sunt singura .. o am pe ea , pe parintii mei , pe prietenii mei.. toti sunt aici cu mine .. tu esti aici cu mine ..
-Dar tu cine esti ?
- Eu sunt Josephine , eu am grija de tine aici , impreuna cu Claire si familia ta ..toti suntem cu tine , nu esti singura..
-Ce iti face fata ?S-a casatorit cu baiatul din America ?
- Inca nu ..astept vesti de la ea ..dar inca nimic ..poate in curand ..cine stie , poate o sa te mariti tu prima 
-Cred ca glumesti ,Josephine ..eu sunt singura , Claire nu e aici , eu sunt singura nu am pe nimeni ..
-Nu mai vorbi asa ..hai mai bine stai in pat .. vrei sa iti citesc ceva ?
-Da , ceva ..daca vrei tu sa faci asta pentru mine ..
-Tu esti cea mai importanta acum ..
Josephine lua o carte de pe dulapul de langa pat si incepu sa-i citeasca o poezie de Edgar Poe ..Marie incepu sa atipeasca .. iar intr-un final adormi.
Marie fusese o artista, traise in centrul Parisului , iar parintii ei faceau parte amandoi din conducerea edilitara a Parisului .
Incepuse sa aiba pierderi scurte de memorie  de cand era in facultate , dar la inceput nu le daduse prea mare atentie . Dupa ce terminase facultatea se hotarase sa plece in Anglia , sa viziteze orasele medievale , cetatile de coasta , coasta Angliei , cu Dover-ul care sta ca un far pe tot Canalul Manecii .Statuse in Anglia 2 ani de zile ,vizitase muntii Scotiei , se imprietenise cu oamenii din trenuri , fotografiase privelisti de vis .Dupa ce strabatuse Anglia , s-a gandit sa se duca in India , la Calcutta .Calatoria pana acolo fusese o intreaga aventura , folosise diferite mijloace de transport , intalnise pe drum tot felul de oameni ciudati ori anosti , plictisiti ori aventurieri ca ea , incepuse sa scrie un jurnal de mica calatorie , incepuse sa deseneze ...
Dar in timp ce era in India , pe una din stradutele intortocheate ale Calcuttei , se intreba cine este si unde este .Intreba lumea din jur , dar nimeni parca nu o intelegea , incepuse sa alerge pana obosi pe strazile Calcuttei ..nimic nu i se paru cunoscut ..se intreba unde este si ce cauta ea acolo .
Dupa un timp adormise pe o strada laturalnica langa o piata , lumea din jurul ei o facea sa nu mai fie speriata.Cand se trezi , se gandi de ce este acolo , cand ea vroia sa ajunga in cealalta parte a orasului .
Prinse un autobuz , ce ducea spre Libraria Nationala a Indiei , si se tot intreba ce ar fi cautat ea acolo , langa piata aceea atat de ciudata , cu mirosurile atat de stranii .
Dupa ce pleca din India , se hotarase se plece in America de Nord , la Los Angeles ,in orasul ingerilor cu aripile frante de atata amar de iubire .
Dupa Los Angeles , se intoarse in tara ei , Franta . Ii fusese dor de parinti , de prieteni , de locurile ei natale .
Intr-o dupa-amiaza se duse la Versaille , sa-l intalneasca pe Gerard , un amic de-al ei din facultate .Se duse mai devreme cu 1 ora ,sa mai viziteze si restul de palat . Dupa un timp , un barbat cu parul grizonat , imbracat la costum negru si cravata o aborda si o intreba ce face . Ea ii raspunse raspicat ca e bine , dar ca nu-l cunoaste . Barbatul se uita mirat , si incepu sa-i spuna ceva de o facultate , de prieteni , de seri petrecute impreuna la cafenelele din cartierul studentesc , de serile in care se duceau la teatru , opera ...
Ea era cu totul absenta la ce ii spunea el , parca nici nu-l auzea or vedea .

Continuarea   alta data ...