Prima zi din viata ta esti singur/a.Te nasti singur .
Ai langa tine o persoana iubita ,dar numai temporar.Iubirea va disparea o data cu moartea.
Mori singur ,exact asa cum te-ai nascut.
Singuratatea te va ucide incet-incet de-a lungul vietii ,dar intr-un final moartea va invinge.
Ps:Nu este un articol depresiv,eu sunt bine sanatoasa ,dar filosofia ma ucide incet incet..:)
Noa că aici ai smintit-o din prima. Iubirea nu dispare doar odată cu moartea. Iubirea dispare cu mult înaintea morţii şi de regulă cei care s-au iubit şi nu se mai iubesc ajung la cealaltă latură sentimentală: ura.
ReplyDeleteCă mori singur este un mare adevăr. Chiar şi soţii care mor în acelaşi timp într-un accident, tot singuri mor. Este o lege nescrisă a vieţii: te naşti singur, trăieşti singur şi mori singur, singurătatea fiind scrisă în legile omeneşti. Că în timpul vieţii mai ai şi partener(ă) de dialog este cu totul alt ceva ascuns în straiţa popii.
Filofia asta e de mult spusa ,eu doar am scris-o aici pe blog.Cred ca o stie toata lumea.Binenteles ,nu toata lumea e de acord cu ea.Si cred ca tu esti unul dintre ei.Nu te judec in nici un fel ,esti liber sa gandesti ce vrei nu ?
ReplyDeleteEu cred ca iubirea nu se uita si nu se pierde niciodata. Cred, deasemeni, ca ura nu e inversul iubirii, ci reprezinta doar neputinta de a-ti manifesta iubirea din interior din cauza unor factori exteriori (ce tin de interese, conceptii, societate etc.). Iubirea doar se ascunde in spatele prejudecatilor.
ReplyDeleteDespre moarte se spune ca reprezinta scopul vietii! Despre asta nu am o opinie personala.
@iulia.
ReplyDeleteLa care filosofie te referi? Am o vârstă la care nu mă supăr dacă-mi spuneţi "moşu". Când vei avea anii mei şi vei reveni asupra acestei idei se poate întâmpla să-ţi schimbi punctul de vedere. Eu am făcut o afirmaţie în sensul de a vă pregăti pentru viaţă. Prin asta nu vreau să vă schimb credinţa.
@ Mircea.
Iubirea nu se uită de la prima la ultima dragoste. Dar totuşi iubirea se pierde. Privesc femeia şi o iubesc. Privesc lumea şi o iubesc. Privesc pruncii şi îi iubesc. Dar iubirea de la 25 de ani am pierdut-o pentru totdeauna.
E posibil sa imi schimb parerea .POate ce cred eu este gresit ,ori nu.Iti multumesc pentru sfat ,si il voi lua in seama .In nici un caz nu iti voi spune "mosu".Ce e asta ?Esti la fel de tanar ca si mine .
ReplyDelete@abbibal: nu se pierde iubirea, se pierde "starea de iubire". Iar asta e vina noastra, caci noi suntem aceia care renuntam sa mai simtim ca la 25 ani, fara sa ne dam seama. Tumultul vietii, deceptiile de orice natura, ne fac sa intram intr-o alta lume, sa negam prin preocuparile noastre idealurile tineretii.
ReplyDelete