Charleston

 Cand eram copila imi placea sa imi imaginez ca pot da timpul inapoi , ca pot trai intr-o anumita epoca ori era.
 Imi imaginam cum as fii ascultat muzica la megafon ,  cum as fii purtat o rochie cu corset ,  cum as fii avut o geanta cu broderie , iar pe cap mi-as fii pus o palarie ca la Paris .
 Moda era la inceputul ei , Coco Chanel de-abia isi deschisese magazin pe stradutele Parisului  , muzica era cantata  de Edith Piaf .
 Anii `20 nu se vor mai intoarce niciodata , si nici copilaria.

Singur

Luni,ora 7 dimineata

Soarele rasare prin geamurile murdare .Ii simt caldura chiar daca sunt la mii de kilometrii de el.
Aud clopotelul.Stiu ca asta inseamna ca trebuie sa ma duc sa ma spal si sa iau micul dejun.Un mic dejun saracacios ,ca si mine de altfel.Un ceai de menta cu paine prajita ,unt si marmelada.Acelasi in fiecare zi.Niciodata schimbat.
Ma uit la soare ,iar imaginatia o ia zburda:ma gandesc la mare ,la briza marii ,la nisipul fin pe care niciodata nu o sa-l vad ori sa-l simt.
Sunt chemat la masa.
Ma duc incet spre camera unde se ia micul dejun.Sunt multi copii ca si mine acolo.Adica singuri pe lume.
Ma uit la ei,toti sunt visatori si tristi.Unii au plans ,si stiu asta ca au ochii rosii.Le e dor de parinti.Parintilor nu le-a pasat de ei si i-a abandonat ca pe niste resturi.
Asa sunt si eu ,un rest al cuiva.Tot ce stiu e ca sunt dintr-un sat.
Am deja 13 ani si deja ma simt de parca asa avea 50.Am trecut prin multe .Nu am avut copilarie ,iar copilaria mi-o petrec inca la centrul de plasament.
Cineva a deschis televizorul.Ma uit la stiri ,dar parca nu inteleg nimic,nu reusesc sa fiu atent deloc.Aud voci ,aud planset ,vad lacrimi in jurul meu.
Ma duc sa sting televizorul .Cineva tipa la mine .
Plec .Il lasa sa ma ocarasca ,sa imi spuna ce vrea ,pentru ca oricum nu imi pasa.Toate zilele sunt la fel.Luni ,marti ,miercuri ,joi ,vineri ,sambara si duminica.
Cateodata vin preotii la noi si ne aduc pomeni.Iar cateodata ne ducem cu totii la biserica sa ne impartasim.Nu stiu cine este Iisus si nici Dumnezeu.As vrea sa aflu ,dar nu am de unde.
A venit si un primar o data la noi cu cadouri de Craciun .De atunci nu l-am mai vazut.
Poate asa imi este destinul- sa fiu lasat singur si parasit de oameni.
Cred ca nimeni nu ma iubeste si nu m-a dorit vreodata.

Articol fictiv .

Legend of The Guardians : The Owls of Ga Hoole

Cui ii place animatia in 3d,joaca de la Warner Bros este dusa la perfectiune.
Coloana muzicala are picaturi de muzica irlandeza ,araba (nu manea ).
Este un film pentru copii dar si pentru tine .
Cine vrea sa traiasca in 3d ,filmul este nemaipomenit.
Vizionare placuta

Farama din copilarie

Ma uit prin fereastra geamului .Privesc in gol..Ma uit fugitiv la ograda plina de animale ,pasari si pisicute.
Toate se joaca de zor ,toate isi urmeaza cursul vietii lin si calm.
Din pacate viata mea nu este asa.
Ma trezesc de la 6.30 gata pentru munca de camp.Muncesc cat e ziua de lunga ..de dimineata pana seara .Locul meu nu ar trebui sa fie aici ,si pe bancile scolii alaturi de copii de varsta mea ..
cateodata ma gandesc cum e sa fii la scoala ,cum e vorbesti cu altii copii de varsta ca mine ..totul e un vis pentru mine ,un vis la care nu voi ajunge vreodata .
Munca ma doboara pe zi ce trece .Tot ce stiu este campul si ca trebuie sa muncesc pentru un colt de paine ..toul este in zadar pentru mine .
Cateodata mai vin si vecinii sa ma vada ,ori sa mai munceasca pamantul ,dar nu stau prea mult la munca ,fiind doborati de bautura pe care toti o beau ,si apoi sunt dusi toti la culcare .
Toti sunt o apa si-un pamant.
Munca mea valoreaza doar toamna ,atunci cand nu sunt ocarat ,ori batut de tata .Mama nu are cum sa ma ajute fiind de multe ori beata ,ori dormnind in unele din camere mizere din spatele casei.
Imi doresc cateodata sa nu ma mai pot trezi , ori mai rau sa pot sa fug.Dar nu stiu unde si la cine ?Sunt inca copil ,am doar 10 ani..un copil uitat pe camp la munca .

Tom And Jerry - Special Episode: The Karateguard (2005)

Sfarsitul de saptamana m-a facut nostalgica .Am atasat un video cu Tom si Jerry , eroii copilariei mele , si a celor din generatiile trecute si prezente .Enjoy !

Copilarie

Cand ma gandesc la copilarie de multe ori imi vin in memorie diferitele dulciuri de atunci in voga : Bonibon ,ciocolata Rom ,Eugenia - cu multa crema de vanilie ori ciocolata ;mentosanele ,chupa-chups ,ori guma Turbo.
Sistemul de atunci era destul de bine organizat incat si pana cei mai mici copii sa isi aminteasca ce mananca , ce gust aveau ori ce ambalaj aveau .
Ma gandesc acum daca generatia nou venita isi va aminti va sti ce gust ar fi avut pe vremea sa fructele ,ori diferitele prajituri preparate de mamele lor ,ori bunici .
Voi posta mai jos cateva imagini memorabile :







Unele dintre ele inca se mai gasesc prin magazine ,lucru ce ma bucura enorm .
Dukciurile de atunci reuseau sa treaca de toate greutatile pe care parintii nostrii eu trebuit sa le indure , ele ne-au facut sa ne amintim de fiecare dintre ele intr-un mod placut :gustul dulce facut exclusiv din materiale naturale ,ambalajul lor ,pungile maronii de la cofetarie ,in care impachetau prajiturile ori ambalajul ieftin de la mentosane.

Timp

Opreste-te un minut din ce faci si gandeste-te la copilarie
Opreste-te o clipa si gandeste-te la ce faci acum
Opreste un gand si uita tot ce stii
Opreste timpul pentru tine ..opreste-te acum

Singuratate

    De cand suntem copii , societatea ne invata sa fim sociabili , sa fim deschisi la suflet , sa fim buni si darnici .Momentele de solitudine nu sunt permise , poate doar atunci cand dormi , ori te ocupi de igiena intima . O data cu inscrierea la scoala , colectivul dar si prietenii se maresc , iar momentele de singuratate scad. Singuratatea devine ceva pretios numai al sufletului tau , numai al ratiunii tale .
    Evenimentele si cursul monoton al vietii tale incep sa vina cu o repeziciune la care simti ca tu esti spectator si nu actor .Actorul din tine , ramane undeva inlauntrul tau , urli de multitudinea de prieteni din jurul tau , bunatatea si sociabilitatea ta devine sa te faca sa te simti din ce in ce mai rau . Tigara pe care o fumezi incepe sa iti devina prietena , ei ii spui durerile si bucuriile tale , cu imparti norocul  dar si ghinionul . Fumul de tigara te face sa visezi mai des , mai mult ...
   Eu cred ca mai " prinzi " ceva momente de libertate atunci cand esti student(a), libertatea si singuratatea aceea te marcheza , te face mai puternic , mai cu picioarele pe pamant.Esti constient de visele , de planurile pe care ti le faci ca se pot indeplini ori nu , ca se pot face reale ori ar putea ramane numai planuri .
   Momentul cel mai valoros al vietii tale ,se intampla atunci cand iti intalnesti sufeltul pereche , jumatatea .Singuratatea ta numai este numai a ta , este a amandorora , singuratatea devine ceva mult mai important decat sociabilitatea cu prietenii .
  Iti doresti singuratatea in doi din ce in ce mai des , mai plina de bucurie , mai plina de viata .
Solitudinea ta s-a sfarsit pentru totdeauna , o data cu intalnirea persoanei iubite .
Dorinta ta de singuratate s-a sfarsit si ea , planurile s-au naruit in fumul de tigara uitata de tine .Fumul de tigara este singurul tau martor al planurilor , al viselor si al dorintii tale de a fi singur , de a fi unic , de a nu fii social . 

Scrisoare pentru mama si tata

"Va scriu aceste randuri pentru ca imi este tare dor de voi.. ma simt singura acasa , la scoala ,chiar si cu prietenii mei de joaca .
Ultima data cand ati sunat acasa , eu eram plecata la scoala .Bunica mi-a povestit toate intamplarile voastre din Anglia , toate glumele pe care le savurati amandoi . Mi-a spus de asemenea despre munca pe care o aveti acolo si ma incurajeaza in fiecare zi sa fiu buna la scoala , sa va ascult cand vorbiti cu mine la telefon si sa va respect foarte mult pentru ceea ce faceti pentru mine si pentru familia noastra .
Va simt lipsa foarte mult , va iubesc ..dar eu nu mai vreau sa stau cu bunica , vreau sa stau cu voi amandoi , sa ne jucam , sa ne ducem in parc , sa ma dau pe topogan ,in leagan si sa ma joc in nisip, impreuna cu voi . Mi-e dor de clipele pe care le-am trait aici cu voi , si ma gandesc daca am gresit cu ceva de m-ati parasit amandoi .
Am sa vin la voi , si nu prin avion ori alt mijloc de transport ,ci prin dorinta divina , am sa va imbratisez si am sa va sarut pe obraji , am sa va mangai parul albit ,si ochii obositi de munca , am sa sarut picioarele si am sa le spal cu cel mai bun ulei ...am sa fiu in sfarsit alaturi de voi .... "

Fiica voastra iubitoare , M.

Anual sute de copii din Romania considera ca plecarea parintilor de langa ei , este un altfel de parasire , in termeni mai moderni .Decizia lor de a fii langa ai lor parinti de a le simti dragostea si caldura , este una tragica- sinuciderea , in diferite moduri .
Salvarea lor de catre persoanele care au grija de ei , de obicei , se intampla prea tarziu .
De cat timp nu ti-ai mai vazut copilul lasat in tara ? De cat timp nu l-ai mai sunat sa ii mai auzi glasul inocent ?

Viciu ori Hobby ?

   Cand eram copila , oamenii din jurul meu adunau tot felul de ciudatenii- de la chestii marunte pana la ceva grandios . Sa dau niste exemple - timbre , capace de bere , etichete de pe sticlele de bere /vin , pantofi ,cercei , batiste , manusi , cutii de tigari , carti , monede si hartii straine etc .
   Am mai observat cu timpul ca acesti oameni , mai tarziu , au devenit obsedati in a avea mai mult din acel lucru , iar stiind ca le lipseste un maruntis din colectia lor , acel lucru era o comoara pentru ei si pentru colectia lor. Iar ca sa continui cu putina metafora -"universul lor ar fii in sfarsit intregit " .
  Bun ... dar care este sensul acestei colectionari ? De ce atatea lucruri , chiar si diferite ? Ori mintea umana vrea sa isi faca in propria casa un muzeu , ori am ramas eu in urma cu dezvoltarea omului , de la Homo Sapiens Sapiens la Homo Colectionatus ? 
 Imi place sa imi cumpar carti , ma pot lauda si cu o mica biblioteca , nu la fel de grandioasa ca cea din Romania , dar am ceva nume de valoare acolo .Nu il consider un hobby , dar nici un viciu . Cred ca este undeva la mijloc - viciu- .......  - hobby !!!
De multe ori acesti oameni , isi ascund micile lor comori , le tin numai pentru ei , cateodata doar prietenii foarte apropiati si rudele stiu de asta .Unii dintre ei intra in cercuri ori grupuri cu aceleasi interese , altii stau in carapacea lor , ascunsi .. sa nu cumva sa stie cineva de ce detin ei !!!
Crezi ca iubitul /iubita ,sotul/sotia , prietenul/prietena ar putea fi unul din ei ??

Despre iertare

“Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru acasa urmatoarea sarcina: sa ia o cutie de carton si fiecarei persoana care ii supara sau care i-a suparat, ori pe care nu o pot suferi sa ii atribuie cate o piersica, sa o ierte si sa-i puna piersica in cutie; pe ea sa lipeasca o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la ore, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. La inceput au fost amuzati de lectie si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incet-incet, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca greutatea cutiei crestea. Piersicile asezate la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator iar stricaciunea se intindea rapid la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator s-o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa n-o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student (ca si tema experimentului) erau scrise chiar pe cutie. In plus, cartonul ajunsese intr-o stare jalnica si abia mai facea fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care incercase sa le-o explice profesorul, si anume ca acea cutie pe care o carasera o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt…. si ce ai de gand sa faci cu ele?? "

Sursa : www.informal.ro , un site super !!!