Pentru maestru si poetul , Mihai Eminescu

Astazi suntem in 15.01.2010 , si se implinesc 160 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu .
Imi amintesc cand eram eleva , pe data aceasta in fiece an , scoala organiza un fel de memento mori pentru Eminescu .Dupa recitarea catorva poezii de-ale poetului , fiecare clasa urmata de profesori , diriginti si directorii scolii , organiza un fel de omagiu la statuia poetului din orasul meu natal . Momentul era unic in fiecare an , pentru ca in fiecare an erau alte generatii de elevi ... alti profesori , alti diriginti ..
Eminescu tresalta in mine si acum , cand aud o poezie interpretata cu suflet , in care cel care interpreteaza realizeaza capodopera pe care o recita , iar el/ea este doar un sol al maestrului in momentul acela . Mesajul lui este inradacinat in suflet , in psihic si in minte deopotriva .
Totul are noima , totul este infinit atunci cand el/ea recita acea poezie de-a maestrului .
Poezia scrisa de maetru nu trebuie uitata , ea trebuie dusa mai departe la tineri , iar amintirea maestrului trebuie respectata ...
Inchei aceasta postare cu o poezie de-a maestrului , care va ramane in memoria mea , ca un simbol al Romaniei , un simbol ce isi are originea in vechea scoala romaneasca ...

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormant far`de noroc
Si fara prieteni .