Refugiu

La inceput m-am refugiat in tine.Am vazut in tine o calauza spre fericire ,spre implinire ..un drum spre mine uitat in nori.
Tu ai avut grija de mine ,m-ai protejat ,m-ai iubit ..si m-ai uitat undeva departe ..

M-am uitat dupa tine in univers ,dar nu te-am mai gasit.Steaua ce mi-ai lasat-o drept amintire s-a trasformat curand in praf .Totul era in van pentru mine.Fara tine nu eram nimic ,nimic care sa conteze ..nici macar suflet nu mai aveam.

Simteam ca ai sa te intorci la mine candva ,nu stiam cand ..dar speram in ploile universului sa te mai lase putin langa mine ,sa te am ,sa te ating si sa te iubesc .

Urmatorul refugiu in care m-am izolat au fost cartile.Le-am citit pe unele de nenumarate ori ,iar fiecare rand scris ma ranea ,fiecare silaba ma facea sa sufar.
Rana mi se intinse pe piele ,pe suflet incat intr-o zi am decis sa mor.Cuvintele mi-au fost armele sinuciderii mele ,iar textele au fost amintirea spiritului meu in universul pribeag.

Am renascut dupa un timp ,mai puternica ,mai vie ,stiind ca undeva ,tu ,vei ramane vesnic o stea cazatoarea .
Totusi ,cred ca la urmatoarea ploaie de stele voi inchide fereastra si voi asculta cum picura pe pervarzul ferestrei uitand ca acolo tu ma privesti pe mine !