Jurnal de calatorie spre infinit- cap1-Singur intre lupi

Cerul era de un albastru pur,parca timpul se oprise in loc pentru cateva minute.Privi cerul si incepu sa planga .Se uita la cer si plangea..Era singur ,singur pe lume.
Acum cateva zile mama lui il lasase pentru un barbat pe care il cunoscuse de putin timp in unele din barurile din gara.
Cladirile gri si noroiul in care calca zi de zi ,il facea sa planga si sa urle de durerile pe care le avea in suflet.
Totul se invartea in jurul lui ca un urias gol din care nu reusea sa iasa.Totul avea viata in casa lui veche ,trecuta prin razboaie si prin tristetile vremurilor.Isi aduse aminte de bunicii lui care-l crescusera ,de felul cum il crescura si totul se invartea mai rau decat inainte.
Nu stia ce avea sa se intample cu el ,probabil va fii luat de vreo cresa de copii ,de care auzise numai lucruri infricosatoare -ca acolo copii erau batuti ,abuzati ,ori torturati de marii sefi ai lor.
Nu dorea cu nici un chip sa se duca acolo ,dar stia ca in curand cei de la partid vor afla ca este singur ,si-l vor lua cu forta.

Ura partidul ,din vremea cand era inca un tanc.Stia ca daca va spune ceva ,cineva il va turna si va avea probleme la scoala .Acum avea 17 ani ,stia cand sa taca ,stia cu cine sa vorbeasca despre orice ,ori dimpotriva sa taca cand trebuia si sa slaveasca partidul.
Partidul ii lua tot putin timp liber ,vara trebuia sa se duca in Insula Marea a Brailei sa ajute la munca pamantului ,sa munceasca si cate 12 ore pe zi ,la calduri insuportabile pentru el ,iar iarna ,cand pica prima zapada ,trebuia sa ajute la curatarea tuturor soselelor din oras si din imprejurimi ,pentru ca ,binenteles ,nu putea sa vina Tatal Conducator sa faca munca de jos.El era sus acum ,generatia tanara trebuia sa ajute la fabricarea tarii din temelii.
Auzise din diferite surse ca multi intelectuali fusesera incarcerati ,ori stersi cu totul din analele istoriei ,ca si cum nu ar fii existat.Ii ura din tot sufletul pentru asta si se intreba de ce ei ?Cu ce au gresit ?Prin felul de a gandi ?De a nu dori sa te aliniezi raului cu chip uman ?
Ce li s-a intamplat lor nu avea sa i se intample si lui.Va reusi sa se trezeasca in visul asta ,si sa traiasca asa cum era inainte de a veni comunistii la puterea statului .
Se gandi sa plece din tara ,dar stia ca mai avea multe de indurat pana va ajunge unde isi doreste din tot sufletul lui.Simtea in suflet ca acel loc nu era locul pe si-l dorea pentru restul vietii ,stia ca nu acolo isi va gasii iubirea ,stia ca tot ce stia pana atunci era fals ,hulit de cei din strainatate ,dar adorat de cei din interiorul ei ,stia ca traieste intr-o minciuna monstruoasa ..dar ..nu va mai putea mult sa traiasca asa ..
Incepu sa se plimbe pe bulevardul Ioan Cuza .Linistea de pe strazi o simtea pana in strafunduri .Cu fiecare pas pe care il facea ,stia ca cineva acolo ii urmareste fiecare miscare ,fiecare gest.
Se plimba pana la capatul lui ,iar intr-un final ajunse la Judecatorie.Cladirea veche ,ca un martor la tot ce se intamplase in Braila ,parca vorbea cu el ,si-i spunea ca ranile nu i-au trecut ,ba chiar i s-au adancit.
Se plimba spre faleza Brailei ,cu fantanile ei atat de somptuoase si delicate ,iar cu apa ce tasnea din ele ,o faceau sa fie un miracol pentru oras si pentru locuitori.
Se aseza pe o banca ,si se gandi la tot ce era pentru el orasul asta cu strazile stramte ,vechi ,cu cladirile scorojite ,cu peretii lor colorati si vii o data ..
Uita totul ..
Vroia sa scape ,sa evadeze ,sa poata sa fie liber ..ca orice tanar de pe fata pamantului ..


VA URMA.