Testament

  Sunt singura in camera verde , cu peretii goi , plini de amintiri oribile .Camera emana un miros inuman , acela de oase putrificate . Vad langa mine o urma lasata de cel ce a fost inaintea mea aici - "Sunt liber ".
   Ma pune pe ganduri asemenea propozitie . Cum sa fii liber cand esti inchis intr-o camera minuscula , cu gratii la geam , in care rar mai vezi ceva prin gratii .Observi marea ,auzi pasarile , dar ele sunt prea indepartate de tine sa le poti atinge , sa le poti gusta mirosul , de a le simte cu toata fiinta .
   Simt ca imi lipsesc cei dragi ... incep sa plang gandidu-ma ca pana atunci eram un om obisnuit ca oricare altul .Viata s-a transformat intr-un stil alert , la care nu i-am putut tine piept ,energia m-a lasat brusc , slabiciunile m-au cuprins cu totul .
Brusc imi amintesc de ce sunt aici ,de ce m-a trimis aici acea figura hidoasa , grasa si plina de mandrie .
  Clipele de dupa sentinta ma fac sa reflectez , sa analizez tot ce a fost trecut , tot ceea ce a fost ieri .. prezentul de ieri imi este astazi trecut , trairile de azi imi sunt amintiri maine ,iubirea ce o port imi devine o rana in suflet ,un cutit ce mi se adanceste profund in ratiune , in mine ...
Vreau sa ies de aici ... vreau sa ma bucur de tot ce am in libertate , de tot ce realizasem pana atunci .. vreau sa ma bucur de viata si sa traiesc viata mea .. nu viata asta mizera , cu peretii verzi , cu geamul plin de gratii maronii scrijelite , de unghiile celor ce fusesera aici ..
Acum ma gandesc la libertate , la tot ce inseamna libertate.. Libertatea de gandire , de miscare ,de libera exprimare si cate or mai fii sunt libertati ..au fost ale mele , acum nu mai sunt ...

  Libertatea gandurilor - oare cei ce m-au pus in camera asta mizera stiu de gandurile mele ?Stiu cat urasc solitudinea ? Stiu cat urasc sa fiu singura ?

Va continua...