Cioburi de cristal - continuare

- Ce faci Marie ? o intreba o voce calda - Ma gandesc la soare ..la razele lui , la blandetea cu care bucura lumea de peste tot , din Africa pana la capatul lumii . Ma gandeam la Gerard cum nu a vrut sa creada nimic din ce i-am spus despre tine . Tu esti aici .. el nu e sa te vada si el si sa creada ca esti reala , si nu imaginatia mea ori visul meu .. Gerard cel care nu crede in nimic palpabil .. -Haide cu mine in Bois de Bologne , sa traiesti cu mine bucuria naturii , a copacilor si a frunzelor ce cad din ei atat de lin , atat de firav , precum firul vietii .. - Dar trebuia sa ajung la parintii mei sa vobesc cu ei , sa le mai spun cate ceva despre mine , sa vada ca sunt bine , ca imi merge bine totul .. telefonul este atat de rece si de strain cu ei , vocea lor ma cutremura cand ii aud , ma fac sa ma simt iar mica , o copila fara energie , fara avant , fara nimic . Ei sunt totul .. iar eu nimic ... - O sa fii totul cu mine acolo unde te voi duce eu , iti promit , ii spuse Claire , iti dau cuvantul meu de onoare , o sa traiesti mai intens ca niciodata , o sa fii fericita din nou ...haide ... Se duse cu Claire in Bois de Bologne , mersera kilometrii intregi , ziua se facuse noapte , noapte deveni infricosatoare , ochii ii simtea grei , bratele ce odata ii fusesera unealta artistica , acum ii devenira o povara , o greutate fara vlaga in ele , picioarele ei atat de fine si de catifelate ii devenira brusc inamici ,o duceau spre locuri pe care nu le vazuse niciodata pana atunci , o conduceau in neant , universul ei era acum padurea , cerul ii era acoperis deasupra capului ,frunzele ii erau perna , iar Claire era cu ea si o tinea in brate .. Dimineata zilei incepuse cu o ploaie usoara , picaturile ce veneau din cer o faceau sa se bucure din ce in ce mai mult , incepu sa danseze in ploaie , sa cante , sa alerge .. se simti din nou plina de iubire , de viata , era din nou ea .. Marie , artista , ce era faimoasa in tot Parisul si in toata lumea . La ora pranzului ,ploaia se oprise ..ii spalase faima , bucuria , acel moment unic venit ca semn divin o readuse la viata .. Dupa un timp , trecatorii au observat-o purtandu-se mai ciudat decat restul parizienilor ce aveau drum pe acolo , ori pur si simplu se plimbau , si au chemat Salvarea , sa vada daca fata care dansase , cantase , era in regula ... Dupa cateva minute aparu Salvarea . - Cum te numesti ? o intreba doctorul ambulantei -Marie .. - Vreau sa mergi cu mine sa iti fac niste analize , sa ma asigur ca esti in regula ,iar dupa aia te poti duce la familia ta , la prietenii tai si iubitul tau ! - Nu vreau sa merg cu tine .. mi-e bine aici , sunt cu Claire , intreab-o pe ea si iti va spune ce bine m-am simtit aseara , ce bine ne-a fost impreuna , cum am dansat si am cantat in ploaie dis-de-dimineata ..totul a fost bine si eu sunt bine . Pana la urma cine te-a sunat ? - Nu mi-a spus numele cine m-a sunat , dar cred ca e bine sa vii acum cu mine , pana nu e prea tarziu pentru tine .. Marie nu mai continua , isi dadu seama ca , Claire nu mai era acolo cu ea , o chema , striga dupa ea .. universul creat de Claire pentru ea nu mai era vizibil , totul se pierduse o data cu venirea diminetii . Noaptea aceea fusese numai a ei , a ei cu Claire , cu prietena ei ..unde esti Claire ? De ce nu mai vii sa ma ajuti ? Am nevoie de tine .. vreau sa ma tii in brate , sa ma simt in siguranta cu tine , sa iti simt bunatatea ce emana din tine .. ingerul meu ..numai tu ma vezi altfel .. Ajunsa la spital , Marie trecuse prin tot felul de analize ,analize ce aveau sa dureze mai multe zile . Se intreba ce zi era , ce data era ..ori in ce an este .Nimic nu avea raspuns pentru ea ..totul era gol , totul era in universul ei , iar Claire nu-i dadea raspunsurile ..era singura din nou . Peretii spitalului erau albi , un alb gol , fara noima .. fara inceput si sfarsit , fara energia care ei ii lipsea .. Incepu sa deseneze , incepu sa simta ca mana ce ii fusese candva inamica , acum ii era prietena , acum facea parte din ea din nou , asa cum trebuia , asa cum trebuia sa fie .. Desenase un palat de gheata , cu oameni mici , cu vietati moarte ,fondul tabloului il facuse albastru , soarele il facuse negru .Oamenii precum furnicile , se plimbau de colo-colo , miscarea era buna.. schimbarea era buna .. Lasa desenul pe pat si se indrepta spre usa , usa era deschisa ,incepu sa paseasca usor , zgomotul ce il auzi era undeva departe de ea .. ea era singura ,Coridorul spitalului era vechi , maroniul de pe pereti descria multe povesti .. povestile venira toate peste ea , linistea din camera ei ..era se pare numai acolo ..peretii veneau incet incet spre ea , ii simti din ce in ce mai aproape ,incepu sa alerge .. alerga fara directie , cu scopul de a fugii de acei pereti vorbitori ... Ajunse intr-un coridor .. nu mai auzi nici un zgomot , peretii nu mai vorbeau , se indrepta spre bucatarie ,lua un cutit si fugi cu el spre toaleta .. Podeaua toaletei era rece , geamul era intredeschis , pesemne sa purifice aerul mohorat de acolo ..inchise bine usa din urma ei .. Se aseza pe podea si incepu sa cante in gand , un cantecel de cand era copila , pe care obisnuia sa-l cante cu mama ei , inainte de culcare :

Il est minuit et la maison se transforme

En terrain de jeu pour les ombres et les formes

Drapés de blanc avec un boulet au pied

Les fantômes font la ronde et viennent nous hanter

Il est à nous le grand fantôme qui vient d’Écosse

Et celui qu’on appelle Clap Clac est féroce

Je vois Kip qui a peur de tout le monde

Et autour du guéridon, ils sont trop mignons

C’est les fantômes qui dansent dans la maison

Les gentils fantômes Il y en a des grands, des petits, des gros

JE NE SUIS PAS GROS JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX ENFANTS HO-HO-HO!

C’est les fantômes qui dansent dans la maison

Les gentils fantômes 

Ils volent dans les airs, ils sont trop rigolos

JE NE SUIS PAS RIGOLO JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX GENS HOU-OU-OU!

Ils veulent nous faire peur, mais ils sont trop bêtas

Ils se cognent la tête et s’emmêlent les pattes

Ils font la ronde dès que la nuit tombe

Mais quand c’est le jour, c’est la panique et puis ils fondent

Ce sont mes fantômes à moi, ce sont mes amis

Ils font des ‘hou’ et des ‘ha’ et je leur souris

Ils se croient méchants et terrifiants

Mais, quand c’est Halloween, ils fuient mon déguisement

C’est les fantômes qui dansent dans la maison

Les gentils fantômes Il y en a des grands, des petits, des gros

JE NE SUIS PAS GROS JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX ENFANTS HO-HO-HO!

C’est les fantômes qui dansent dans la maison Les gentils fantômes Ils volent dans les airs, ils sont trop rigolos 

JE NE SUIS PAS RIGOLO 

JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX GENS HOU-OU-OU.

Incepu sa isi tina respiratia , sa simta raceata incaperii , frigul ii inghetate venele ..incepu sa isi cresteze cu cutitul incet o linie peste o vena .. nu se intampla nimic , caldura sangelui tasni incet .. simti cum o napadeste caldura sangelui .. mai cresta o linie mai puternica de data asta .. sangele ii incepu sa tasneasca cu o viteza mai mare , podeaua se transforma din alba in rosie ..incepu sa planga , sa strige inlantrul ei dupa Claire , dupa Gerard si dupa familia ei ..sangele o napadi cu totul .. Marie incepu sa-si piarda spiritul din ea , viata ei se oprise intr-o toaleta dintr-un spital parizian .. Cristalul ei ce fusese o data stralucitor , acum incepu sa se sfarame , sa fie in mii de bucati pe podeaua rosie .. spiritul ei era acum cu Claire , Claire era acum cu ea si ii zambea , o tinea in brate , si ii arata universul pierdut in Bois de Boulogne ..

                                                      The End !