Paradis pierdut

Nisipul il simt cum imi gadila picioarele .Ma-ntind pe el ,il miros ..miroase atat de proaspat ,de viu..
Iau in mana putin nisip ,dar nu vrea deloc sa ramana cu mine ,ma lasa singura..
Ma uit la marea asta atat de verde-albastruie..este atat de curata ,incat ii observ pietrisul si nisipul din ea ..este atat de fascinant totul..
Incep sa ma joc cu nisipul ,incep sa desenez triunghiuri ,patretele ,copaci ..si o inima.Valurile marii au venit si au luat cu ele desenele si gandurile mele ..singuratatea m-a doborat iar..
Delirul nisipului ma face sa visez la albastrul cerului ,la verdeata copacilor si la mirosul salcamilor din urbe.
Nisipul este din ce in ce mai putin ,il simt cum dispare dus de mare..in locul lui apar masini ,blocuri ,terase ,oameni..
Paradisul pierdut s-a innecat o data cu trecerea valului de apa ..

Articol dedicat celor care au distrus statiunile de la marea Neagra ,datorita afacerilor de vara ,si nu numai!