Thursday 21 April 2011

Jurnal de calatarie spre infinit-cap6- Gustul libertatii


Vineri-ora 4.30

Ajunse acasa dupa o zi de munca de descarcat marfa in depozitul magazinului.Era atat de obosit incat nici radioul nu-l aprinse.Ii placea mult sa asculte Radio Europa ,ori cum il numea el Radioul libertatii.Acolo ascultase pentru prima data Beatles si Abba.
In curand avea sa vina sambata.
Sambata -ora 5.30
Sambata era ziua lui de hobby-uri.Ii placea filatelia si tot ce tinea de ea.Isi cumparase de la niste tiristi ce faceau curse dese in Germania cateva cataloage de filatelie.Daduse toata leafa lui pe o luna pe ele ,dar meritasera .Asa invata singur filatelia.
Isi dorea prieteni ,dar in momentul asta singurii prieteni ce-i avea erau imaginile si scrisurile -unele atat de incurcate ,altele atat de simple precum oamenii.Ii placea atat de mult filatelia incat se inscrisese la clubul Filatelistilor din Braila.
Locatia clubului era una destul de periculoasa pentru ideile lui libertine-Casa Armatei.
Cladirea era impunatoare ,mobila era veche ,iar usa era in permanenta supraveghere de un militian .Daca vroiai sa intrii trebuia sa te legitimezi si trebuia sa spui cu ce scop vii acolo si cat stai.Totul era suspicios cand intra acolo.Raceala sistemului se simtea pe coridoare ,iar mirosul de vechi ,de putred ii intra pana in nari.Scapa de el atunci cand intra in camera dedicata filatelistilor.
Printre ei erau multi batrani ,care sperau la libertate -la fel ca si el.Singurele momente de liniste erau numai cele cat stateau in acea camera obscura cu lumina slaba.
Timpul era limitat cat statea acolo.
Langa camera lor era o alta camera in care se predau lectii de pian.
Acum intra in camera filatelistilor.Vroia sa faca schimb de timbre cu un batran.
Batranul ii mai povestea cum era altadata inainte de comunisti.De la el aflase de legionari si de Zelea Codreanu.Ii batea inima din rasputeri cand afla despre el ,de povestile ce se spuneau despre el.

ora 7.00

Timpul la cercul filatelic se sfarsise.
Pasea pe coridoare ca un mic robot.Nu vroia sa plece.Parca ceva din el il facea sa mai stea.Se duse in camera alaturata.
Deschise usa.Nu era nimeni.
Se aseza usor pe scaunul de la pian.Mima ca si cum ar canta o melodie veche scrisa in memoria lui.Incepu sa apese usor clapele pianului.
Incepu sa cante mai tare ,si mai tare ..
-Ce cauti aici ?tipa un soldat la el
Marcel se uita la privirea crispata si morocanoasa ,dar vesela totusi.
-Cant , ii raspunse fugitiv.Iti place ?
-Opreste-te ,iti ordon.
Dupa cateva secunde de cantat ,Marcel se oprii cu mainile tremurande.
-Ai programare tovarase sa fii aici ?
-Nu ,ii raspunse sec Marcel.
-Atunci te voi ruga sa parasesti camera.
Se uita lung la mainile soldatului ,la uniforma ce o purta si la insignele ce le avea atasate pe costum.
-Pot sa te intreb cum te numesti tovarase soldat?
-De ce?
-Pentru ca vreau sa vin sa mai vorbim.Simt ca avem multe sa ne spunem.
-Nu cred ..nu cred deloc.Te inseli amarnic.
-Oricum voi venii sambata viitoare la cerc.Vrei sa iti cant ceva ?Ceva folclor ,ori un cantec de partid ?
-Nu..as vrea doar sa pleci.
-Bine ,plec ..dar revin saptamana viitoare .
Ii zambi la plecare cu un zambet copilaros.
-Ma numesc Mircea.
Marcel se intoarse si ii stranse mana .
-Incantat sa te cunosc.Eu sunt Marcel.Acum trebuie sa plec ..m-ai dat afara...ne vedem saptamana viitoare aici?
-Da..cu siguranta!
Nu stiu ce-l apucase in acea clipa de vorbi cu soldatul.Ii placeau ochii albastrii.Crezu pe moment ca are ochii gri.Nu stia ce avea sa vorbeasca cu el saptamana urmatoare .

Ora 10

Ajunse acasa .In bucatarie nu gasise pe nimeni.Isi pregati repede un ceai cu o bucatica de paine.Nu se putea oprii din ganditul la Mircea.
Fata lui atat de aspra ,ochii atat de limpezi ,de gri ,de albatrii il facura sa se simta atat de minuscul ,atat de slab.
Oare ce era asta ?Ce simtea ?

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.