Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e
dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai
fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.
R: Simt că fără
ea nu pot respira
Casa e pustie
fără ea
In ce-aş putea eu
să mai cred acum
Aş da orice s-o mai
intorc din drum.
Eu care veneam acasă c-un suras formal
Monoton spunand acelaşi monolog banal
A plecat mi-am zis dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea.
Am zărit-o pe o stradă pentr-o
clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii
era in zadar
Ea care m-aştepta plangand cand eu uitam
să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.
A trecut atata vreme de cand a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu
adevărat
Abia acum cand locuieşte doar la mine-n
gand
O iubesc mai mult decat oricand.
O melodie melancolica , plina de iubire , de sentimente inocente .O melodie ce ma duce cu gandul la zilele toride de vara , la noptile lungi cu stele pe cer , cu luna cum se juca printre stelute .. amintiri dulci ... !!!
No comments:
Post a Comment
Note: only a member of this blog may post a comment.