Cioburi de cristal 3

Noapte . Marie lua telefonul si il suna pe Gerard. Era 2 noaptea , singura in camera ei , numai ea cu creatiile fara viata , cu picturile care erau universul ei , evadarea din lumea anosta .
O voce de la celalalt capat al firului ii raspunsese.Vocea era groasa dar si calda ...
- Buna Marie .. ce faci ? S-a intamplat ceva ?
- BUna Gerard ..sunt somnoroasa , de-abia m-am trezit si m-am gandit sa te sun , sa iti spun ca am vorbit cu o fata , pe nume Claire , si este artista ca si mine , mi-a povestit de ea .. ce fericita este .. ce viata perfecta are ..
-Marie ai visat ..ii raspunsese Gerard . Bea un ceai si culca-te si vorbim maine .. a fost un vis ..tu stai singura ,nu mai e nimeni in casa cu tine .. a fost un vis ..
- Gerard , crede-ma ca nu a fost in vis , a stat cu mine in pat , mi-a mangaiat parul ,a fost apropiata de mine , ca nimeni altcineva .
-Marie , maine muncesc si sunt obosit , nu vrei sa vorbim mai bine maine despre fata asta ? Te sunt eu de dimineata ...
Marie ii inchisese telefonul .
Sunt singura acum ...nimeni nu ma vrea ...Claire unde esti ??
-Aici sunt Marie , ce s-a intamplat ?
- L-am sunat pe Gerard , dar nu m-a crezut ..tu esti aici , esti reala , esti pe patul meu .. Gerard trebuie sa te vada si el , sa ma creada .

A doua zi , Gerard o suna .Nu o crezu nimic din ce ii spuse.Totul parea ireal , un vis de-al Mariei .

Dupa o saptamana , Marie se duse la parintii ei acasa .Ajunsa in apropiere de strada unde stia ca este casa lor , ca in povesti construita , nu isi mai amintise numarul casei . Statu afara ,pe banca ..incepuse sa se gandeasca la multe lucruri , dar numai numarul casei parintilor nu ii venea in gand.
Se gandi sa-i sune , dar nu stiu ce sa le spuna de ce nu intrase mai devreme .O chema pe Claire , si in cateva minute aparu Claire . Nu era imaginatie ei , stia asta . Claire era reala si era prietena ei .